De la un lac uriaș la un peisaj sterp
Înainte de anii 1960, Marea Aral ocupa o suprafață de 68.000 de kilometri pătrați și se întindea între granițele Uzbekistanului și Kazahstanului. Totuși, în ultimele decenii, intervenția umană a dus la scăderea drastică a nivelului apei, arată Agenția Anadolu, preluat de Caspian Post. Experții avertizează că acest fenomen este un exemplu extrem de distrugere a mediului cauzată de activitățile umane. Secretarul executiv al Convenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării, Ibrahim Thiaw, a declarat că dispariția Mării Aral este unul dintre cele mai grave dezastre ecologice la nivel mondial.
Schimbări climatice catastrofale / Sursa foto - Getty Images
Un studiu publicat recent arată că nivelul de praf din regiune aproape s-a dublat între anii 1984 și 2015, crescând de la 14 la 27 de milioane de tone metrice. Fosta albie a lacului, devenită o vastă întindere de praf și nisip, afectează calitatea aerului în regiune, particulele de praf ajungând chiar și la 800 de kilometri distanță. Aceste particule poluante contribuie la accelerarea topirii calotelor glaciare și la agravarea crizei apei în regiune. În plus, sărurile toxice rămase în urma evaporării apei distrug culturile agricole și contaminează resursele de apă potabilă.
Cauzele catastrofei
Între anii 1960 și 1990, principalele râuri care alimentau Marea Aral, Amu Darya și Syr Darya, au fost redirecționate pentru a iriga aproximativ șapte milioane de hectare de teren agricol folosit de Uniunea Sovietică pentru cultivarea bumbacului. Această intervenție masivă a condus la reducerea treptată a nivelului apei, ducând în cele din urmă la fragmentarea lacului în două părți distincte. Creșterea salinității a distrus fauna și flora acvatică, afectând drastic ecosistemul și economia regiunii. Odată cu dispariția apei, pescarii au fost nevoiți să-și abandoneze bărcile, care acum zac în nisip, mărturie a unui trecut îngropat de praf și neglijență ecologică.
Marea Aral s-a transformat în Deșertul Aralkum / Sursa foto - Getty Images
Guvernele locale, împreună cu oameni de știință, au încercat să limiteze efectele deșertificării prin revegetarea zonei cu specii de plante rezistente la salinitate. De asemenea, Uniunea Europeană și Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională au oferit sprijin financiar și tehnic pentru combaterea efectelor prăbușirii Mării Aral. Cu toate acestea, impactul negativ continuă să fie resimțit la scară largă.
Dispariția Mării Aral nu este un caz izolat. Alte lacuri și ecosisteme acvatice din Africa, Orientul Mijlociu, Europa, Australia și Statele Unite se micșorează din cauza exploatării excesive a resurselor de apă pentru agricultură și industrie. Deșertul Aralkum rămâne un simbol al distrugerii mediului și un avertisment clar asupra consecințelor gestionării defectuoase a resurselor naturale.
