Sonda Trace Gas Orbiter (TGO) a Agenției Spațiale Europene (ESA) a surprins accidental această scenă unică în regiunea domului Tharsis, aproape de ecuatorul marțian, conform unui studiu publicat în Nature Geosciences. Tharsis este o regiune vastă și înaltă, având un diametru de circa 5.000 de kilometri și găzduiește vulcani imenși, stinși de milioane de ani. Printre aceștia se numără și Olympus Mons, cel mai mare vulcan din Sistemul Solar, cu o altitudine de 22 de kilometri, de trei ori mai înalt decât Everestul.
Ce au transmis cercetătorii
„Nimeni nu se aștepta să găsească chiciură acolo", a declarat Adomas Valantinas, autorul principal al studiului. Climatul din jurul ecuatorului marțian, cu o însorire puternică și presiune atmosferică scăzută, menține temperaturile ridicate pe vârfurile vulcanilor, similare cu cele de la suprafața planetei.
În regiunea Tharsis, temperaturile pot scădea până la -130°C pe timpul nopții, dar nu depind de altitudine, spre deosebire de Pământ, unde piscurile sunt adesea înghețate. Atmosfera de la ecuatorul marțian are un conținut scăzut de apă, ceea ce face condensarea dificilă. Alte sonde au observat chiciură, dar în regiuni mai umede, mai ales în câmpiile din nord, explică Frederic Schmidt, coautor al studiului și profesor la Universitatea Paris-Sarclay.
Descoperirea a fost făcută din întâmplare de sonda TGO, care orbitează Marte din 2018 și are capacitatea de a observa suprafața planetei în toate momentele zilei, relatează AFP, citată de Agerpres.
"Am văzut un depozit strălucitor și albastru, cu o textură specială vizibilă doar dimineața devreme și în anotimpurile reci", a explicat Schmidt.
Fenomenul este dificil de observat, chiciura fiind foarte subțire, echivalentă cu grosimea unui fir de păr, dar totuși reprezintă o cantitate semnificativă de apă: 150.000 de tone de apă, echivalentul a 60 de piscine olimpice, care circulă între suprafață și atmosferă zilnic.
De unde provine apa
Autorii studiului sugerează că acest fenomen se datorează unui microclimat interior în caldeirele vulcanilor, craterele lor circulare vaste. Vânturile urcă pe pantele munților, aducând aer umed de la suprafața planetei la altitudini mai mari, unde se condensează și se depune sub formă de chiciură.
"Observăm acest fenomen pe Pământ și în alte regiuni de pe Marte", a adăugat Nicolas Thomas, coordonator principal al Sistemului de imagistică color și stereoscopică a suprafețelor (CaSSIS) din cadrul sondei TGO. Modelarea computerizată a formării chiciurii ar trebui să permită o înțelegere mai bună a ciclului apei pe Marte - unul dintre secretele cele mai bine păzite ale "Planetei Roșii", potrivit ESA.
Înțelegerea acestui ciclu este esențială pentru viitoarele explorări umane și robotizate. „Am putea recupera apa din chiciură pentru consumul uman și să lansăm rachete de pe Marte separând moleculele de oxigen și hidrogen", anticipează profesorul Schmidt.
Cartografierea apei de pe suprafața marțiană - prezentă în principal sub formă de vapori și gheață - este, de asemenea, crucială pentru descoperirea urmelor de viață, posibil apărute datorită prezenței apei lichide pe Marte în urmă cu 3 - 3,5 miliarde de ani.
