Biserica de sub ape este un monument care ascunde o istorie tristă și zbuciumată, marcată de jertfele comuniste, care, în folosul progresului economiei socialiste au lăsat în urmă adevărate drame, provocate de strămutări forţate, sate părăsite sau biserici dărâmate.
Biserica a rămas singura mărturie peste timp a unui sat ce adăpostea 1300 de suflete. Localitatea a fost înghiţită de ape, când, în anul 1960 conducerea ţării de atunci a decis construirea unui baraj care urma să acopere satul cu 60 de metri de apă.
Avântul socialist de a extinde reţeaua naţională de electricitate și de a asigura noi căi navigabile a lovit și comuna Beliș din județul Cluj. Comuniștii au hotărât ca în acea zonă să se ridice un baraj și să se construiască lacul artificial de acumulare Belis-Fântânele, ordonând strămutarea tuturor familiilor care locuiau în sat.
În urma acestei nefericite încercări a sorții, locuitorilor din Beliș le-a rămas, peste decenii o singură amintire: biserica. Înainte ca biserica să fie înghiţită de ape definitiv, aceasta era vizibilă de orinde o priveai, fiind construită pe o măgură. Turla bisericii a stat mereu de veghe asupra satului şi a celor pe care îi adăpostea la nevoie şi în zilele de sărbătoare.
Astăzi, biserica iese la iveală pe timpul verilor toride, împreună cu ruinile sale întruchipând picturi, îngeri şi scene biblice. În zilele în care biserica este acoperită cu apă, fundația acesteia se află la mai bine de 30 m adâncime și stă scufundată în apa rece ca gheața. Însă vara, când apa lacului scade, se pot vedea cum răsar din imensa întindere de apă vârfurile vechii biserici, dar și casele aflate la zeci de metri sub apă. Sunt singurele rămășite care "vorbesc" astăzi despre o istorie dureroasă, cu oameni morți sau strămutați de dragul dezvoltării.
