Ortodoxe
Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului (Harţi)
Greco-catolice
Sf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului. Harţi
Romano-catolice
Sf. Zita, fc.
Sfântul Apostol Simeon este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 27 aprilie.
Sfântul Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei. Ajungând el în vârstă şi auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, a crezut Într-însul.
"Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului şi după Înălţarea la cer, (Sfântul Simeon - n.a.) a fost numărat în ceata sfinţilor şaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblând prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi făcând minuni; luminând popoarele cu lumina sfintei credinţe şi pierzând întunericul închinării idoleşti" ("Vieţile Sfinţilor").
Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov.
Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de romani.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).
Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea pentru că era creştin.
"În timpul acela era prigonire de la împăraţii Romei, asupra seminţiei lui David şi asupra celor ce credeau în Hristos. Şi erau cercetaţi cu dinadinsul pretutindeni, când se afla cineva din neamul lui David şi se pierdeau, ca nici urmă din acea seminţie împărătească să nu rămână între evrei, ci să stăpânească veşnic împăraţii Romei pământul iudeilor. Asemenea şi cei ce credeau în Hristos erau chinuiţi şi ucişi, pentru ca zeii păgâneşti să fie cinstiţi prin toată lumea" ("Vieţile Sfinţilor").
Sfântul Simeon avea mai mult de o sută de ani atunci când a fost reţinut din ordinul guvernatorului roman şi după multe chinuri, fiind pironit pe cruce, ca şi Hristos Domnul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
