Ortodoxe
Sf. Sfinţiţi Mc. Clement, episcopul Romei, şi Petru, episcopul Alexandriei
Greco-catolice
Sf. papă m. Clement; Sf. Petru al Alexandriei
Romano-catolice
Ss. Martiri din Vietnam
Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Clement, episcop al Romei, şi Petru, episcop al Alexandriei, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 24 noiembrie.
Sfântul Mucenic Clement s-a născut la Roma, părinţii săi, Faust şi Matilda, făceau parte din familia imperială.
Împreună cu fraţii săi, Faust şi Faustinian, Sfântul Clement a fost ucenic al Sfântului Apostol Petru. A fost episcop al Romei şi a suferit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor în timpul împăratului Traian (98-117), fiind surghiunit în Cherson (Crimeea de astăzi). Acolo a fost aruncat în mare, fiindu-i legată de gât o ancoră de corabie.
Privind la martiriul său, mulţimea de credincioşi, la îndemnul a doi dintre ucenicii, a început să se roage pentru a li se arăta lor cinstitul trup al mucenicului.
"Rugându-se poporul, s-a depărtat marea de trei mile de loc, iar poporul mergând pe uscat, precum odinioară Israelitenii prin Marea Roşie, au aflat o casă de marmură în chipul bisericii, făcută de Dumnezeu.
Acolo zăcea trupul Sfântului şi ancora cu care fusese înecat era aproape de dânsul. Şi vrând credincioşii să ia de acolo cinstitul şi sfântul trup al mucenicului, s-a făcut descoperire ucenicilor lui, celor mai sus pomeniţi, să lase să fie acolo trupul Sfântului; căci în tot anul la pomenirea lui, tot aşa se va depărta marea şapte zile, dând cale celor ce vor vrea să vină la închinăciune. Deci s-a făcut acea minune mulţi ani de la împărăţia lui Traian, până la împărăţia lui Nichifor, împăratul grec. Şi multe şi nespuse minuni se săvârşeau prin rugăciunile Sfântului, pentru că proslăvea Dumnezeu pe plăcutul Său". (Vieţile Sfinţilor)
Atunci când apele nu s-au mai retras, tot prin rugăciune moaştele Sfântului Clement s-au arătat pe apă, fiind luate de către credincioşi şi duse în cetate.
Sfântul Sfinţit Mucenic Petru, episcopul Alexandriei, a păstorit în timpul persecuţiei împotriva creştinilor ordonate de Diocleţian (284-305). Fiind izgonit din scaun, a mers în Fenicia şi Palestina, întărind pe creştini prin scrisori şi rugăciune.
A pătimit moarte martirică, prin tăierea capului, din ordinul împăratului Maximin (305-313), pentru că a reuşit să aducă pe mulţi păgâni la creştinism.