Avea doar 25 de ani când Beulah Hunter, o tânără din Statele Unite, a adus-o pe lume pe fiica sa, Penny Diana. Se întâmpla în îndepărtatul 1945, dar cazul său a rămas în istorie!
Perioada de sarcină s-a întins pe 375 de zile, cu aproape o sută de zile mai mult peste o sarcină obişnuită. Nu e de mirare că a devenit un record, mai ales că pruncul a supravieţuit la naştere.
Medicul Daniel Beltz, cel care a ajutat-o pe Beulah Hunter să-şi aducă pe lume fetiţa, a jurat că sarcina a fost reală. Cel puţin aşa relata presa, la vremea aceea. Pentru a-şi susţine afirmaţia, doctorul a făcut public un test de sarcină făcut în laborator, datat 24 martie, care atesta că ciclul menstrual al tinerei se oprise la data de 10 februarie.
Potrivit medicului, în primele trei luni, sarcina tinerei a decurs normal. Ulterior, a urmat o perioadă în care mama nu a simţit modificări ale sarcinii. Abia în luna a şasea femeia a început să experimenteze senzaţii noi, normale în sarcină. Tot atunci a fost pentru prima dată când şi-a simţit copilul mişcându-se în pântece. Mai mult, ritmul cardiac al copilului a putut fi detectat abia în septembrie, şi nu în iulie, potrivit graficului unei sarcini normale.
Când a fost adusă pe lume, micuţa Penny Diana cântărea 3,14 kg. Greutatea era mică pentru un bebeluş care a avut nevoie de mai bine de un an pentru a se naşte. Din fericire, în ciuda complicaţiilor, micuţa era perfect sănătoasă şi arăta ca un copil născut la termen.
La acea vreme, atât medicul, cât şi mama au avut de înfruntat valuri de critici din partea medicilor care au pus la îndoială veridicitatea cazului. Cei mai mulţi au susţinut că tânăra fusese gravidă, dar, dintr-un motiv rămas necunoscut, aceasta ar fi pierdut sarcina, şi că, la scurt timp, ar fi rămas din nou însărcinată. "Prostii!", le-a răspuns doctorul Daniel Beltz, ori de câte ori a fost confruntat.
