Deseori părintele Paisie era îngândurat, vărsând lacrimi de durere. Văzându-l, ucenicii l-au întrebat:
– Părinte, de ce porţi în sufletul tău atâta suferinţă şi tristeţe? Atunci Paisie a zis: – Omenirea nu se mai gândeşte la răstignirea Domnului lisus. Ne aducem aminte în Postul Mare, în Vinerea Patimilor, dar apoi uităm. Ar fi mai multă pace şi iubire în lume şi în sufletul oamenilor, dacă gândul la răstignirea Domnului, la patimile Sale de bunăvoie pentru noi, le-am purta fiecare în minte şi-n inimă. De aceea, vă îndemn la gândul răstignirii, gând care să rodească în noi pacea sufletelor şi bucuria inimii.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.