Ca multe alte subiecte cu potențial de antagonizare, și cea legată de clasificarea hotdogului a luat amploare în urma cu circa un deceniu, de când tema a ajuns pe rețelele de socializare, potrivit allrecipes.com.
De atunci, aproape toate argumentele imaginabile au fost folosite. Unii au încercat să-l asocieze cu taco, alți cu rulourile de carne.
Demersul a fost destul de repede abandonat, deoarece taco se referă, în mod expres, la felul de mâncare mexican pentru care se folosește TORTILLIA, nu PÂINEA. Așa că s-a revenit la discuția dacă nu cumva este vorba tot de un SENDVIȘ.
Potrivit dicționarului Merriam-Webster, un sendviș înseamnă „două sau mai multe felii de pâine sau un rulou împărțit având o umplutură între ele”. Prin această definiție, hotdogul pare să se califice drept sendviș.
Mulți americani, chiar dacă nu contestă asemănarea tehnică, susțin că diferența se simte, "pur și simplu".
„Dacă te duci la un vânzător de hotdog și îi ceri un sendviș, se vor uita la tine ca la un nebun. Pur și simplu, din punct de vedere cultural, nu este același lucru cu un sendviș”, este de părere Eric Mittenthal, președintele Consiliului național (american) pentru hotdogi și cârnați.
Argumentele bazate pe naționalismul culinar sunt însă contrazise de istoria factuală. Charles Feltman, imigrantul german care a inventat hotdogul și a construit un imperiu culinar, a folosit rețeta frankfurter-ului german. Iar argumentul zdrobitor este o fotografie de arhivă a primului restaurant al lui Feltman, cu un afiș „SENDVIȘ cu frankfurt”.
Un alt mit european, de care americanii nu vor să audă, este asocierea ketchup-hotdog. "Ar fi o crimă. O să dau afară oamenii dacă vor cere ketchup", a afirmă un om de afaceri din branșă.
Oricare ar fi adevărul, mâncarea de stradă concepută pentru newyorkezii ocupați și nu foarte înstăriți a devenit un simbol național și o poveste americană.
