Casanova a intrat în mitologia colectivă sub imaginea Seducătorului. Numele său a devenit sinonim cu bărbatul afemeiat, un alter ego al lui Don Juan. Giacomo Casanova era conștient de importanța acestei reputații ale sale și a contribuit în bună măsură la construirea ei. În scrierile sale, mărturisește la un moment dat pasiunea pentru sexul opus: «Cultiver les plaisirs de mes sens fut, dans toute ma vie, ma principale affaire; je n’en ai jamais eu de plus importante. Me sentant né pour le sexe différent du mien, je l’ai toujours aimé, et je m’en suis fait aimer tant que j’ai pu.»
Casanova este imaginea cuceritorului prin excelență. Multe filme l-au înfățișat pe venețian ca un bărbat misogin, cinic și decadent. În perioada filmului mut, mai multe lungmetraje evocă aceasă figură donjuan-escă, interpretată printre alții de Ivan Mosjoukine, iar apoi Fellini a dat definitiv culturii de masă imaginea lui Casanova, în 1976, construind în jurul său o întreagă mitologie sexuală negativă. Casanova devine doar o mașină de seducție cu o sexualitate monstruoasă și o ființă arogantă demnă de dispreț.
Trebuie totuși să ne descotorosim de clișee. Casanova n-a fost o simplă mașinărie a cărui întreagă activitate s-a rezumat la consumarea sexualității neînfrânate sau al cărui spirit era iremediabil pervertit. Viața sa, pe care legenda a acoperit-o multă vreme, a fost redescoperită după mulți ani, în special după analiza manuscrisului original a lucrării Histoire de ma vie, formidabilele memorii scrise de Casanova în ultimii zece ani din viață. Prin intermediul acestor pagini, literare, dar și de istorie, putem cunoaște viața aventurierului, savanatului, curtezanului, jucătorului, magicianului, călătorului mereu neobosit, al acestui mare vizionar. Om al Luminilor, Casanova a fost și unul din cei mai mari scriitori de limbă franceză la vemea sa, un memorialist extraordinar care a decis singur cum vrea să trăiască și care a trăit în deplină libertate, în cel mai modern sens al cuvântului.
”Este mai greu să-l vezi pe Casanova așa cum a fost: simplu, direct, curajos, cultivat, seducător, ciudat, scriitor.” Atunci de a fost atât de mult timp disprețuit? Phillipe Sollers, un scriitor care a încercat reabilitarea lui Casanova cu eseul Casanova l'admirable(1998), are o ipoteză: ”N-am vrut ca el (Casanova) să fie un scriitor. Am făcut din el o bestie de spectacol. Ne-am străduit să-i păstrăm o imagine falsă. Reprezentările ulterioare l-au prezentat ca pe o păpușă, o mașinărie de amor, o marionetă mai mult sau mai puțin ridicolă. Am vrut să-i povestim ”exploatările galante”, dar cu condiția de a-l priva pe erou de profunzimea sa. Pe scurt, am fost geloși pe el, l-am tratat cu un resentiment vag. Fellini a ajuns să spună că-l consideră pe Casanova ”stupid”. Este mai greu să-l vezi pe Casanova așa cum a fost: simplu, direct, curajos, cultivat, seducător, ciudat, scriitor. Un filosof în acțiune.”
Continuarea pe historia.ro