Maximilian Schell a murit în noaptea de vineri spre sâmbătă "din cauza complicaţiilor provocate de o boală grea şi bruscă", a precizat Patricia Baumbauer.
Actorul s-a îmbolnăvit şi a fost spitalizat pe 18 ianuarie la Kitzbühel, un oraş din vestul Austriei, unde filma pentru un proiect realizat de postul de televiziune german ZDF. Maximilian Schell a fost externat marţi.
Născut la Viena, exilat alături de părinţii săi în Elveţia, după anexarea Austriei de către trupele naziste în 1938, revenit apoi în ţara natală după război, Maximilian Schell a fost unul dintre puţinii actori europeni care au făcut o carieră strălucită la Hollywood. În 1962, a fost recompensat cu Oscarul pentru cel mai bun actor în rol principal graţie prestaţiei sale din filmul "Procesul de la Nurnberg", regizat de Stanley Kramer, în care a interpretat rolul ambiţiosului avocat al unui criminal de război nazist.
A jucat alături de nume sonore de la Hollywood, precum Marlene Dietrich, Burt Lancaster, Spencer Tracy şi Richard Widmark.
Aflat mult timp în umbra surorii sale mai mari, Maria Schell, şi ea recompensată cu Oscar, Maximilian Schell a debutat în teatru, la Basel, la vârsta de 23 de ani.
A rămas fidel scenei, jucând mai ales în ultimii ani de viaţă, la New York, în 2000, într-o versiune teatrală a filmului "Procesul de la Nurnberg", şi la Londra, în 2006, într-un spectacol pus în scenă de Robert Altman după piesa "Resurrection Blues" scrisă de Arthur Miller.
În cinematografie, a debutat la Hollywood la vârsta de 28 de ani, în 1958, alături de Marlon Brando, în filmul "Leii tineri", de Edward Dmytryk, şi a jucat într-o altă producţie importantă, "Topkapi" (1964).
Maximilian Schell s-a remarcat şi ca regizor de operă, mai ales la Los Angeles, la invitaţia tenorului Placido Domingo, unde a pus în scenă spectacolul "Lohengrin", de Richard Wagner, în 2001, şi "Cavalerul rozelor", de Richard Strauss, în 2005.
Actorul austriac, care avea şi cetăţenie elveţiană, a fost de alte două ori nominalizat la Oscar, pentru rolurile din filmele "Bărbatul din boxa de sticlă" (1975) şi "Julia" (1977), a câştigat două Globuri de Aur din patru nominalizări şi a primit două nominalizări la premiile Primetime Emmy.