Ibby Piracha obişnuia să mănânce de mulţi ani la respectivul local. Era surdo-mut, dar vroia să fie tratat ca orice alt client. Se aşeza mereu la aceeaşi masă, iar comanda i-o lua mereu aceeaşi chelneriţă. El scria pe telefon ce doreşte să mănânce, ospătăriţa citea pe display, iar omul era servit.
Toate astea s-au întâmplat până într-o zi în care chelneriţa l-a surprins cu un bileţel. I-a scris că a învăţat şi ea câteva semne din limbajul surdo-muţilor, pentru a nu mai comunica doar prin intermediul display-ului telefonului.
Lui Ibby Piracha i-au dat lacrimile de emoţie şi s-a simţit cu adevărat bine-venit în local.