Sănătatea lui Ariel Sharon, în vârstă de 85 de ani, care este inconştient de când a suferit un atac cerebral pe 4 ianuarie 2006, se deteriorează începând de la 1 ianuarie.
În pofida unei "stabilizări" a funcţiei cardiace, deteriorarea "altor funcţii vitale" ale pacientului, ca cele susţinute de rinichi, plămâni şi ficat continuă, a anunţat directorul Spitalului Sheba de la Tel Hashomer, în apropiere de tel Aviv, doctorul Zeev Rotstein, citat de presă.
"Riscul la adresa vieţii sale a crescut", a conchis el, apreciind că, doar dacă nu va avea loc un "miracol", "situaţia continuă să se degradeze zi de zi".
Sharon va rămâne în istorie ca cel care a pregătit şi condus, în 1982, invazia Libanului vecin, la vremea respectivă el ocupând funcţia de ministru al Apărării, dar şi ca primul şef al unui Guvern israelian care a efectuat o retragere dintr-o parte a teritoriilor palestiniene, ocupate începând din 1967.
O comisie de anchetă a stabilit în privinţa responsabilităţii lui Sharon că acesta nu a prevăzut şi nici nu a împiedicat masacre în taberele palestiniene de refugiaţi de la Sabra şi Shatila, la Beirut, în septembrie 1982, comise de către o miliţie creştină aliată Israelului.
El a fost nevoit să demisioneze, ceea ce nu l-a împiedicat să devină premier în 2001, post în care a fost reconfirmat în 2003.
În 2005, într-o perioadă în care era considerat un campion al colonizării, el a procedat la evacuarea din Fâşia Gaza a celor aproximativ 8.000 de colonişti care s-au instalat în regiune la încurajările sale.
El a fost criticat dur din cauza acestei decizii, atât de către o mare parte a dreptei, cât şi de către grupul de lobby al coloniştilor.
Sharon a fost spitalizat pe 18 decembrie 2005 în urma unui "uşor atac cerebral" după care a recuperat rapid. Dar pe 4 ianuarie 2006 a intrat într-o comă profundă, după un "atac cerebral grav".
