Pentru o președinție de succes a Consiliului UE se pare că ministerele pentru Transporturi și Dezvoltare Regională, rămase fără titulari, ocupă un loc mai puțin important. La sfârșit de an, conflictul a escaladat între premierul Viorica Dăncilă și președintele Klaus Iohannis, fiind rezultatul bilanțului unei guvernări extrem de proaste, care face din România noul copil problemă al Uniunii Europene, jurnalistul Volker Pabst în Neue Zurcher Zeitung, cel mai mare ziar elvețian.
De la alegerile Parlamentare din decembrie 2016, coaliția formată din excomuniștii social-democrați (PSD) și liberali (ALDE) a schimbat trei premieri și în jur de 70 de miniștri. Schimbările dese de miniștri sunt în primul rând rezultatul luptelor de putere din PSD, care este condus cu mână de fier de Liviu Dragnea.
Dragnea este de departe cel mai puternic politician din țară, dar nu poate ocupa funcții executive din prima linie datorită unei condamnări penale definitive. Prin membrii cabinetului, pe care îi controlează, reușește să influențeze politica guvernamentală. Și pe prim-ministrul Viorica Dăncilă mulți o văd ca pe unul din executanții lui Dragnea.
Liviu Dragnea este promotorul controversatelor modificări aduse legilor Justiției și Codurilor penale, al căror pretext invocat este eficientizarea sistemului judiciar. În realitate însă, aceste modificări duc la slăbirea celei de a treia puteri din stat, la împiedicarea urmăririi penale și, în special, la blocarea luptei anticorupție și la subordonarea politică a justiției.
Cei mai mari beneficiari ai modificărilor sunt politicienii care au intrat în conflict cu legea. Pe lângă Dragnea, se regăsesc printre beneficiari și alți politicieni de la nivel central și local, reprezentanți ai Guvernului și ai Parlamentului. Datorită acestui fapt, sforarul Dragnea reușește să adune susținere în PSD, cu toate că are un stil de conducere autoritar.
Populația, mai ales cercurile educate din mediul urban, este foarte nemulțumită de guvernare, din cauză că în domenii de importanță majoră, precum infrastructura sau educația, nu se întâmplă nimic. În țară au avut loc cele mai mari proteste de la căderea dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. În august 2018 zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi în București, dar nici astăzi nu s-a clarificat cum de s-a ajuns la violențe între forțele de ordine și protestari.
Conflicte
Președintele Iohannis, considerat un politicitan proeuropean, s-a exprimat de nenumărate ori critic cu privire la guvernarea PSD-ALDE. Competențele sale constituționale sunt însă limitate. Cu toate acestea, unele voci îi reproșează că nu a acționat destul de ferm încă de la început împotriva reformelor din Justiție. Probabil și datorită alegerilor prezidențiale ce bat la ușă, Iohannis a intrat în coliziune frontală cu guvernul.
Și conflictul dintre guvern și UE escaldează. De la Bruxelles se privește cu îngrijorare spre România. Ultimul raport MCV a subliniat pașii înapoi pe care-i face România în ceea ce privește combaterea corupției, cu riscul de a șterge progresele făcute în ultimul deceniu. Jean-Claude Juncker și Frans Timmermans sunt văzuți de guvernul de la București drept dușmanii de la Bruxelles.
Români rămân în schimb proeuropeni în majoritatea lor, atât susținătorii guvernului, cât și opozanții acestuia. Faptul că PSD-ul emanat din partidul comunist încă mai face parte din familia social-democraților din Parlamentul European este privit cu nelămurire.
Șeful PSD ignoră însă orice presiune și merge mai departe cu programul lui, vorbind fără ocolișuri despre o ordonanță de urgență pentru amnistie.
Se pare totuși că mai mulți politicieni din executiv sunt împotriva amnistiei. Ambițiile pentru posturi europene, precum cea a premierului Dăncilă, fost parlamentar european, sau a ministrului justiției, Tudorel Toader, își arată efectele, deși aceștia din urmă nu s-au dovedit a avea până acum coloană vertebrală. Tensiunea crește, mai ales cu privire la planurile de amnistiere a unor infracțiuni.
Opoziția față de Dragnea e bună pentru România și e un semn bun. Luptele interne și preocuparea pentru ele pot afecta însă negativ președinția Consiliului UE într-o perioadă cu Brexit și alegeri europene.
