Viktor Pşonka este un om religios. Întreaga sa casă este tapetată cu zeci de icoane suflate în aur, iar cărţile religioase vechi - printre care şi Evanghelii a căror valoare încă nu a fost stabilită, moaştele şi alte obiecte de cult sunt aranjate cu grijă, cât mai la vedere, în fiecare încăpere. Iar ochii sfinţilor din icoane urmăresc atent paturile somptuoase, din lemn masiv, majoritatea cu baldachine şi tapiserii din materiale fine, fotoliile impunătoare, bibelourile cât mai „aurite” - până şi o statuie a unui câine are la gât o zgardă din pietre preţioase.
Şi, ca orice palat, în casă se află o veritabilă „sală a armelor”, unde Pşonka ţine expuse zeci de arme de epocă, de la iatagane şi săbii la pistoale din cel de-al Doilea Război Mondial.
Dacă aurul şi pietrele preţioase aruncate de-a valma pe toate obiectele din casă nu sunt de-ajuns pentru a te pune pe gânduri, numărul ridicat de portrete ale omului legii în diverse ipostaze - printre care şi Cezar - arată un cult al personalităţii greu de înfrânat. Chiar şi portretele lui Viktor Ianukovici - atârnate şi ele în număr ridicat prin casă - pălesc în comparaţie cu restul tablourilor care-l înfăţişează pe Pşonka cu o cunună de lauri - din aur - pe cap, mantie roşie şi pieptar aurit de conducător roman, totul accesorizat cu o brăţară masivă - din aur - şi cu un ghiul pe degetul mic, tot din aur.
