"Astăzi visul devine realitate", a declarat preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, în cadrul unei ceremonii organizate în marja summitului UE.
"Astăzi, lansăm "Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) - o expresie practică a voinţei noastre de a construi o apărare europeană", a afirmat Tusk, subliniind: "Este o veste bună, pentru aliaţii noştri, şi una rea, pentru duşmani".
Acest format de cooperare fără precedent vizează stimularea dezvoltării de proiecte militare şi conceperea de echipamente în comun. Doar Regatul Unit, care urmează să părăsească UE în martie 2019, Danemarca şi Malta nu participă la PESCO.
"Cred că acesta va fi bun pentru UE, bun pentru Europa şi bun pentru NATO", a comentat secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, invitat la summitul şefilor de stat şi de guvern. "Va furniza mai multe capacităţi, va genera mai multe cheltuieli de apărare şi o mai bună împărţire a responsabilităţilor", a spus el.
Şi şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a salutat această "decizie istorică", decizie care face din UE "un furnizor credibil de securitate în lume".
Ea a amintit că Uniunea, care multă vreme s-a mulţumit cu un rol de "soft power" fără greutate militară, şi-a multiplicat eforturile de întărire a apărării sale după izbucnirea crizei ucrainene, în primăvara lui 2014.
Astfel, un fond care urmează să fie alimentat, după 2020, cu 1,5 miliarde de euro pentru stimularea proiectelor de cercetare şi de dezvoltare industrială şi susţinerea companiilor europene mici şi mijlocii din sectorul de apărare, ar trebui să vadă lumina zilei în 2018.
Iar UE va facilita utilizarea de "grupuri tactice", batalioane destinate să intervină în caz de criză şi care nu au mai fost desfăşurate în mai mult de un deceniu din cauza unei proceduri de decizie politică şi administrativă foarte greoaie, a promis Mogherini.
Alăturându-se PESCO, statele membre se doresc a fi ambiţioase, mai notează AFP. Ele se angajează să-şi "crească regulat bugetele de apărare" şi vor lucra, în grupuri mici, pe 17 proiecte care au fost agreate luni.
De la eşecul înfiinţării unei Comunităţi Europene a Apărării, în urmă cu 60 de ani, europenii au au reuşit niciodată să avanseze în acest domeniu, majoritatea ţărilor păstrând în propriile mâini ceea ce, în opinia lor, ţinea strict de suveranitatea naţională.
Dar o succesiune de crize după 2014 (anexarea Crimeei de către Rusia şi conflictul din estul Ucrainei, valul de refugiaţi), apoi votul pentru Brexit şi venirea la putere în SUA a lui Donald Trump au schimbat datele problemei.
Regatul Unit, tradiţional atlantist şi primul buget militar al UE, s-a opus mereu ferm la tot ceea ce putea evoca o "armată europeană", considerând că apărarea teritorială a Europei reprezintă prerogativa unică a NATO.
Însă Londra, care intenţionează să rămână strâns legată de Europa în materie de securitate în ciuda divorţului, nu mai constituie acum un obstacol în calea acestei iniţiative.
