Potrivit hotnews.ro, femeia are în grijă două bătrâne de 80 şi respectiv 100 de ani. În momentul în care a început cutremurul se afla la Amatrice, într-o casă de vacanţă a familiei pentru care lucrează.
"Nu dormeam (...) Când am auzit zgomotul infernal, pământul încă nu se mişca. Am deschis fereastra gândindu-mă că erau tinerii cu maşinile. De la fereastră, aveam senzaţia că muntele vine peste noi şi că toată casa se duce către râu. Aşa, de la dreapta la stânga. Mi se parea că plânge muntele, cu tot acel zgomot, acel vuiet de nedescris. M-am rugat să ies vie şi întreagă, sau să mor imediat. Să nu fie o agonie".
Femeia povesteşte cum le-a convins pe cele două bătrâne să iasă din casă:
"Le spuneam că e cutremur, se uitau la mine şi nu mă credeau. Nu voiau să coboare, să se îmbrace şi să iasă din casă. Le-am tras afară cu forţa, am luat nişte haine în fugă şi tableta. Am văzut ora pe ecran, 3:38. Din fericire, casa noastră a rezistat, dar a alunecat cu tot cu terenul pe care e construită. Ca pe săniuţă. Am reuşit să iau o geantă cu telefoanele mobile, medicamentele pentru "bunica" şi nişte biscuiţi pentru ea, că e diabetică", mai spune românca.
În tot acest timp, românca a mai trăit şi cu o altă teamă în suflet...
"M-am gândit că dacă mor, nici nu are cine să mă recunoască. Lucrez la negru să plătesc rata la o casă în România, 350 de euro pe lună. Am auzit că au rămas doi copii orfani la Amatrice Eu nu am copii, nu am părinţi. Când am aflat la ştiri despre ei, mi-a plâns sufletul. Am simţit că aş vrea să iau fetiţa la mine, să o adopt. Dar cum aş putea să fac, cu munca pe care o am?", a explicat ea.
Femeia, care nu şi-a dezvăluit identitatea, lucrează în Amatrice ca îngrijitoare, fără contract de muncă.