Ministrul Afacerilor Externe, Gunnar Bragi Sveinsson, a precizat, într-un comunicat, că a transmis această decizie Letoniei, țară care deține președinția semestrială a Consiliului EU și care a informat Comisia Europeană.â
"Interesele Islandei sunt mai bine servite în afara Uniunii Europene", a scris ministerul pe site-ul său.
Un guvern de stânga a depus candidatura, într-o perioadă când o gravă criză financiară a zdruncinat încrederea cetățenilor în instituțiile lor, stârnind dorința de a adera la zona euro după căderea valorii coroanei, amintește AFP.
Dar o întrebare rămâne fără răspuns: cum poate fi eliminat decalajul dintre Bruxelles și Reykjavik asupra cotelor de pescuit, un pilon al economiei islandeze. Această problemă spinoasă nu a fost discutată niciodată în cursul negocierilor, între iunie 2011 și ianuarie 2013.
Imediat după venirea sa la putere în aprilie 2013, partidul de centru-dreapta a pus capăt discuțiilor.
Partidul progresului (centrist și agrar) al prim-ministrului, Sigmundur David Gunnlaugsson, se opune feroce UE, în timp ce Partidul Independenței (conservator, apropiat de mediile de afaceri), mai divizat, a încercat să impună ideea unui referendum ce nu a avut loc, scrie AFP.
Islanda a declarat că vrea să mențină "relații și o cooperare strânse" cu UE, cu care țara este legată prin intermediul Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) și Convenția Schengen, care permite libera circulație a persoanelor.
