La începutul lunii martie, un pasager cu Covid-19 a aterizat pe cel mai îndepărtat aeroport comercial din lume, pe Insula Paștelui și a infectat membrii comunității indigene Rapa Nui a micii insule vulcanice cunoscute pentru celebrele statui monolitice.
Cu doar trei ventilatoare disponibile la o populație de 7.750 de oameni, primarul Pedro Edmunds Paoa a luat decizia dificilă de a anula toate zborurile începând cu 16 martie, încheind efectiv sezonul turistic 2020. Numărul total al cazurilor de pe insulă a ajuns la doar 5 îmbolnăviri, iar până la sfârșitul lunii aprilie virusul a fost complet eradicat.
În timp ce izolarea Insulei Paștelui, aflată la 3.500 km vest de coasta chiliană, a ajutat cu siguranță, Edmunds Paoa atribuie succesul la o măsură cheie de izolare: tapu, o tradiție antică polineziană transmisă de-a lungul generațiilor.
„Tapu este un ordin sacru pentru a ne proteja sănătatea, viața, bătrânii și înțelepciunea antică”, a explicat el. „Este o formă de disciplină înrădăcinată în cultura polineziană, care are legătură cu restricțiile, dar și cu respectul”.
Tapu este în esență un principiu de auto-îngrijire bazat pe respectarea normelor naturii, cu restricții spirituale și interdicții comune, la bază. Lucrurile care sunt „tapu” trebuie lăsate în pace și nu pot fi abordate, interferate sau, în unele cazuri, chiar discutate cu voce tare.
După ce a folosit-o cu succes ca formă de carantină în primele zile ale pandemiei prin restricționarea deplasării pe insulă, prin interzicerea contactelor sociale, guvernul a reînviat acum un alt principiu antic, umanga, sau ajuorul reciproc între vecini, pentru a oferi locuitorilor sentimentul că aparțin unui scop.
Datorită atât tapu cât și umanga, Insula Paștelui nu numai că a scăpat cu succes coronavirusul dar a reînviat practicile din trecut pentru un viitor mai durabil.
Cum a fost transformat polinezianul „tapu” în englezscul „taboo”
Tapu este practicat în diferite forme în Polinezia, din Noua Zeelandă până în Hawaii și se crede că este originea cuvântului englez „tabu”, exploratorul britanic James Cook menționând pentru prima dată conceptul într-o vizită în Tonga în 1777.
În timp ce tapu este un ritual divin care controlează accesul unei societăți la anumite persoane, locuri sau lucruri (cu consecințe cumplite pentru cei care au încălcat codul), tabu este folosit în mod similar în limba engleză, dar și în alte limbi, printre care și română, pentru a descrie practicile care sunt fie interzise, fie restricționate de obiceiurile sociale sau religioase.
Pe Insula Paștelui, respectul pe care îl au localnicii pentru siturile lor arheologice este un exemplu de tapu. Cu toate acestea, alte forme de tapu - inclusiv interdicțiile la pescuit în timpul sezonului de reproducere - s-au pierdut în ultimii 50 de ani, pe măsură ce insula s-a adaptat pentru a satisface nevoile turiștilor.
Pentru a locui într-un loc precum Insula Paștelui, a explicat primarul, este ca atunci când te afli „pe o barcă mică, cu un echipaj mic și trebuie să înveți cum să supraviețuiești doar cu toate elementele pe care le ai la dispoziție”.
Problema este că Insula Paștelui a fost atât de puternic dependentă de Chile, pentru asigurarea hranei și de pentru veniturile generate de cei peste 100.000 de turiști pe an, încât nu a fost nevoie să funcționeze în modul de supraviețuire. În acest sens, pandemia a fost o binecuvântare, ajutând implementarea unui program care urmărește să facă insula autosustenabilă și fără deșeuri până în 2030 folosind umanga.
Reactivarea insulei cu ajutorul principiului „umanga”
Umanga descrie sentimentul de colaborare pe care îl au locuitorii insulei atunci când se ajută reciproc, fără să aștepte nimic în schimb, pentru a susține comunitatea în ansamblu. Dacă ai mai mult decât alții, îl împărtășești. Dacă ai informații pe care alții nu le cunosc, le spui mai departe. Dacă ești suficient de sănătos pentru a construi ceva, îți oferi mâna de lucru. Toate acestea reprezintă principiile de viață umanga.
