În zorii zilei de miercuri, în timp ce forțele speciale de poliție spărgeau ușa apartamentului în care ea se afla împreună cu patru bărbați, tânăra a ales să detoneze explozibilul care îl avea asupra sa.
"Îndoctrinarea și înregimentarea sunt atât de puternice, încât ea a preferat să moară decât să fie arestată", a explicat pentru AFP cercetătoarea Fatima Lahnait, autoare a raportului 'Femeile-kamikaze, jihadul la feminin', publicat de Centrul Francez de Cercetare în Domeniul Informațiilor (CF2R).
"Făcând acest lucru, ea contribuie la luptă. Iar sexul nu are importanță. Dar faptul că este femeie sporește, bineînțeles, impactul actului său asupra societății", a adăugat cercetătoarea.
Deși sute de femei au ajuns în ultimii doi ani pe 'tărâmurile jihadului' în Siria și Irak, puține au fost cele care au ales calea martiriului. Printre ele, Muriel Degauque, o tânără belgiană convertită la islam, care și-a detonat explozibilul pe care îl avea asupra sa în noiembrie 2005 în Irak, la trecerea unui convoi american.
Deși a preferat să moară în loc să se predea, femeia-kamikaze de la Saint-Denis nu a ales să încerce să comită un atentat-sinucigaș împotriva unor trecători, așa cum au făcut vineri seară cei care s-au aruncat în aer pe străzile din Paris sau lângă Stade de France, omorând 129 de persoane.
"Participarea femeilor la acte de carnagiu sau de durere devastatoare a stârnit întotdeauna un amestec de stupefacție, repulsie și interes public", a scris Fatima Lahnait. "Cum să înțelegi dorința de a muri a acestor femei care aspiră să moară, dar și să ucidă?", a subliniat ea.
"De principiu, religia musulmană condamnă oficial sinuciderea, iar pentru musulmani este cu atât mai condamnabil deoarece nu acesta este rolul ce le este atribuit cultural", a mai precizat ea. "Însă acest lucru a fost cu regularitate deturnat, în special de către libanezi, palestinieni, Al-Qaida sau ceceni", a explicat Fatima Lahnait.
În 1985, o libaneză de 16 ani, Sana Mhaidly, a intrat cu o mașină-capcană într-un convoi israelian, omorând doi soldați. Este este prima dintr-o listă lungă de femei dispuse la martiriu în țara sa, dar și în Israel, Turcia, India, Pakistan, Uzbekistan, Cecenia sau Irak.
Începând cu acea dată și până în 2006, "peste 220 de femei-kamikaze s-au sacrificat, ceea ce reprezintă aproape 15% din totalul atentatorilor-kamikaze înregistrați", a precizat cercetătoarea în raportul său.
Printre ele se numără și irakiana Sajida al-Rashawi, care a încercat în noiembrie 2005 să detoneze explozibilul pe care îl avea asupra sa printre participanții la o nuntă de palestinieni într-un mare hotel din Amman (Iordania). Liderii Al-Qaida, care o considerau o eroină, au cerut eliberarea sa. După moartea pilotului iordanian Maaz al-Kassasbeh, ars de viu într-o cușcă de către Statul Islamic, ea a fost executată prin spânzurare în februarie.
Gruparea jihadistă nigeriană Boko Haram este cea care a recurs cel mai frecvent la femeile-kamikaze, mergând până la a trimite în piețe aglomerate fete-kamikaze, cea mai mică având șapte ani. În acest caz, șefii sunt cei care controlează deseori explozia, pe care o declanșează de la distanță prin telefon.
"La Maiduguri (un mare oraș din nordul Nigeriei), au loc zilnic atentate-sinucigașe", a declarat pentru AFP Marc-Antoine Pérouse de Montclos, cercetător al Institutului de Cercetare pentru Dezvoltare (IRD). "Sunt în primul rând femei sau copii, fete, care răzbună moartea soților sau taților lor, uciși în confruntări cu armata nigeriană", a precizat el.
Răzbunarea pentru pierderea unui membru al familiei se află deseori la originea motivației femeilor-kamikaze cecene, faimoasele 'văduve negre', care au făcut zeci de victime.
În timp ce imamii grupărilor jihadiste le promit bărbaților dispuși să se sacrifice deliciile paradisului, în special faimoasele 72 de virgine, în cazul femeilor-kamikaze situația este alta. "Ceea ce li se poate promite este că se vor reîntâlni în paradis cu cineva drag, cum ar fi un soț dispărut", a precizat Fatima Lahnait.