Arheologii au descoperit această măsea într-un sit din nordul Italiei în anul 1988, iar testele desfășurate recent au demonstrat că provine de la sfârșitul Paleoliticului Superior, având o vârstă estimată între 13.820 și 14.160 de ani. Stefano Benazzi, paleoantropolog la Universitatea din Bologna și co-autor al studiului despre această măsea, a recunoscut că oamenii de știință au remarcat urmele tratamentului stomatologic aplicat măselei abia la mai bine de 25 de ani după descoperirea sa.
Cercetătorii au observat o carie în măsea care conținea fragmente de smalț dentar, fragmente ajunse în carie în urma aplicării unei forme primitive de tratament. Această intervențuie a fost realizată înainte de moartea specimenului uman la vârsta de aproximativ 25 de ani, conform analizei altor fragmente osoase. Prezența acestor așchii sau fragmente de smalț în interiorul cariei demonstrează că oamenii de la sfârșitul Paleoliticului dețineau niște cunoștințe medicale de bază.
Oamenii de știință au încercat să reproducă această formă de intervenție medicală prin perforarea peretelui de smalț al unui molar cu diferite instrumente primitive realizate din os, lemn sau cremene. Ei au ajuns la concluzia că acest tip de intervenție a fost realizată cu un instrument din cremene ascuțită. Inutil să adăugăm cât de dureroase erau aceste intervenții.
