De ce Siria a devenit principala „sursă” de refugiaţi din lume, ce impact a avut Statul Islamic (SI) în toată această problemă şi cum ar trebui Europa să reacţioneze în faţa acestei situaţii?
„Încă din anii ’60, Siria este condusă de familia al-Assad, care a instaurat un regim cvasi-dictatorial, până în anul 2011, când a avut loc Primăvara Arabă. Este vorba despre un val de proteste şi conflicte în lumea arabă, care au zguduit numeroase regimuri. Dar Assad a refuzat să renunţe la putere şi a început, în schimb, un război civil brutal. Oamenii din diverse etnii sau de religii diferite au început să se lupte între ei”, se explică în infograficul respectiv.
Primii care au profitat de haosul apărut, au fost membrii grupării teroriste Stat Islamic (SI), care au intervenit în forţă pentru a constui un califat islamic totalitar. Pentru a-şi atinge ţelul, militanţii SI au început să comită atacuri sângeroase, crime, violuri şi execuţii publice extrem de dure.
Statele Atabe şi Golful Persic - 0 refugiaţi
„Sirienii s-au trezit prinşi între regim, grupurile de rebeli şi extremişti”, astfel că nu mai puţin de 4 milioane de persoane şi-au părăsit ţara natală. Cei mai mulţi dintre ei au ajuns să locuiască în taberele de refugiaţi instalate în statele vecine, printre care Liban Irak, Iordania, Egipt, care au primit circa 95% dintre refugiaţi.
„În schimb, statele arabe şi Golful Persic nu au acceptat nici măcar un refugiat sirian”, lucru condamnat de oragnizaţia Amnesty International, atrag atenţia autorii clipului.
UNCHR (Office of the United Nations High Commissioner for Refugees) nu a fost pregătit să facă faţă unei astfel de situaţii, iar curând refugiaţii au început să sufere din cauza frigului, a hranei insuficiente şi a bolilor.
„Aşadar, sirienii au decis să ceară azil în Europa. În perioada 2007-2014 UE a investit 2 miliarde de euro în ridicarea de garduri, tehnologie pentru menţinerea securităţii şi organizarea de patrule la graniţe, dar nu a fost suficient pentru un asemenea aflux”, precizează infograficul.
Mai mult, „în loc să fie mai unite în faţa unei astfel de situaţii, ţările au dovedit contrariul: multe state au refuzat să primească refugiaţi, lăsând totul pe umerii statelor vecine”.
Fotografia care a schimbat lumea: micul Aylan, mort pe o plajă turcească
Percepţia asupra crizei imigranţilor s-a schimbat aproape complet, însă, după ce a fost dată publicităţii o fotografie în care un băieţel sirian zăcea mort pe o plajă din Turcia, înecat în valurile mării.
Prima care a răspuns în faţa acestei drame, a fost Germania, dar ulterior liderii acestei ţări s-au răzgândit, aminteşte filmuleţul. Astfel, după ce a spus că „va primi 800.000 de refugiaţi, faţă de 613.000 câţi ar fi primit în total ţările din UE, s-a răzgândit: a introdus controale la graniţe şi a propus cote pentru fiecare stat membru al UE”.
Deşi „cel mai mare ajutor a început să vină de la oameni, şi nu de la politicieni”, există şi reticenţe: nu puţini sunt cei care se tem că islamul va deveni religie majoritară, că natalitatea va creşte necontrolat, că numărul infracţiunilor se va dubla sau tripla, iar că sistemele sociale vor fi în pragul unui colaps.
De fapt, toate aceste frici sunt nefondate, susţin autorii filmuleţului. Spre exemplu, „chiar dacă UE ar accepta cei 4 milioane de sirieni, iar 100% dintre ei ar fi musulmani, procentul musulmanilor în Europa nu ar creşte, în realitate, decât de la circa 4% la aproximativ 5%. (...) Europa nu ar deveni un continent musulman”.
Temerile europenilor în faţa crizei imigranţilor: religia, natalitatea, infracţionalitatea
În ceea ce priveşte natalitatea, statisticile arată că, de fapt, populaţia Siriei este în scădere încă dinainte de izbucnirea confictelor din această ţară.
Cât despre infracţionalitate şi sisteme sociale, clipul explică faptul că este mai probabil ca un cetăţean nativ al unei ţări să comită o infracţiune, decât un refugiat. De cele mai multe ori, acesta din urmă caută să se angajeze sau chiar să-şi deschidă o mică afacere, iar asta înseamnă, de fapt, contribuţie la economie.
Infograficul face o precizare şi pentru cei care şi-au exprimat îndoiala cu privire la starea economică a refugiaţilor, argumentând, printre altele, că cei mai mulţi dintre aceştia posedă telefoane inteligente.
„Social media şi Internetul au devenit vitale pentru refugiaţi. Ei folosesc GPS-ul pentru a urmări lungile trasee către Europa. Grupurile de pe Facebook le oferă informaţii în timp real. Asta nu dovedeşte decât că refugiaţii sunt oameni, ca şi noi: dacă tu ai pleca într-o călătorie periculoasă, ţi-ai lăsa acasă telefonul?”.
Rămân, totuşi, în continuare, întrebări: „De ce Iordania a primit 600.000 de refugiaţi sirieni, când Marea Britanie, care are un PIB de 78 mai mare, a anunţat că nu va primi decât 20.000 în următorii cinci ani?”.
„Per ansamblu, lucrurile se îmbunătăţesc, dar nu suficient de repede. Noi scriem istoria acum. Cum vrem ca ceilalţi să îşi amintească despre noi? Ca despre nişte xenofobi laşi care ne-am ascuns în spatele unor garduri? Trebuie să înţeleg că oamenii aceştia care fug din calea războiului nu sunt cu nimic diferiţi de noi”, se arată în încheierea filmuleţului.
