Fără a neglija prezumția de nevinovăție, constatăm că Sorina Pintea vine să confirme ceea ce știm demult că se întâmplă în spitalele importante din România: managerii încasează comisioane de la achizițiile de cartofi, medicamente, aparatură medicală, softuri, reparații. Problema este cum depistezi și probezi infracțiunile. Aici intervine neputința procurorilor, care finalizează greu sau niciodată dosarele semnificative din sănătate.
Ajunse la instanțe, cu armate de avocați angajați de către acuzați, după ani de tergiversări, cele mai multe cazuri se termină cu achitare. Din 2017, când am avut celebra condamnare la închisoare a profesorului Ciocâlteu, acuzat că a luat mită pentru derularea unui contract, nu mai știu să fi fost găsit cineva vinovat pentru corupție. Apropo, atunci procentul încasat a fost de 5% din valoarea contractului, acum vedem că au crescut pretențiile. La Baia Mare este vehiculat un procent de 7%.
Realizați că toate aceste comisioane nu s-ar putea da fără complicitatea celor din interior. Aparent, toate achizițiile sunt la vedere, prin SEAP, fie că vorbim de contracte cu încredințare directă, fie atribuite în urma unor licitații. Ca să favorizezi o anumită firmă, caietul de sarcini trebuie făcut în așa fel încât ceilallți competitori să fie excluși. Ei bine, e o practică pe care departamentele economice ale spitalelor o desfășoară la scara națională. Totodată, este unul dintre motivele care au determinat numirile politice la nivelul spitalelor. Astfel, afacerile de partid, clientelare, sunt girate de un manager care, adesea, nu are nimic de-a face cu spitalul: o Sorina Pintea, multiplicată în toate spitalele județene, pusă să semneze și să încaseze la foc continuu.
Să nu credeți că e foarte sofisticat să furi de la bolnavi. După cum vedeți, infracțiunea este generalizată, de la antreprenorul dispus să plătească comisioane până la contabilul care face calculele. Managerul este un soi de arhitect al marilor șpăgi, el proiectează frauda. Tot el este cel care încasează cel mai mult.
Dacă intervine un alt politician local, cum este în acest caz vehiculat numele lui Liviu Pop, scurgerea de bani pe traseu este minimă. Doamna Pintea avea toate instrumentele și susținerea politică pentru a ”administra” banii publici ca să fie bine pentru toată lumea. Vedeți ce spun procurorii: omul de afaceri făcea anticameră, nu i s-a pus covorul roșu doar pentru faptul că venea cu geanta de bani. Cu alte cuvinte, era o rutină în a preda ”valiza” sau punga în cazul de față, ca și cum ar fi dat bună ziua. A fost doar o întâmplare că denunțătorului, patronul firmei subcontractoare, i-a organizat flagrant distribuitorul central. Așa s-a ajuns la doamna Pintea. Omul era jenat, dar trebuia sa-și salveze pielea.
Cu aceste metode s-a structurat mafia locală, pe firme subcontractoare, cu acces la contractele din spitale. Managerul este omul partidului, care știe ce are de făcut și cum să împartă banii. Le convine și firmelor centrale, banii sunt mai greu de urmărit, iar cei care își murdăresc mâinile sunt patronii locali. Până în momentul când lăcomia nu mai poate fi ținută în frâu. Cresc sumele care urmează a fi colectate prin șpagă, iar profitul pentru firme scade. Urmează un popas la Parchet, cu un mic denunț.
Cade un cap, rețeaua se reorganizează. Spitalele sunt tot pline de bolnavi. Într-un an, de Sorina Pintea nu-și va mai aminti nimeni.
