Dumpingul chinez e un exemplu de parteneriat nociv, extrem de toxic. La fel și politica agresivă a giganților americani.
Un scandal de proporții, ale cărui ecouri încă mai tulbură Europa, s-a declanșat când a fost favorizată strategia chinezilor, care intră pe piață cu trenuri de mare viteză. Franța și Germania consideră că blocarea fuziunii Alstom-Siemens, pentru crearea unei structuri puternice în producția materialului de transport feroviar, a fost o decizie complet greșită.
În acel moment, atacul Germaniei la adresa Comisiei a fost unul fără precedent. S-a apelat la termeni duri, precum „retrograzi”, iar francezii au conchis că „jocurile au fost făcute”. Pur și simplu, Comisia Europeană a interzis dezvoltarea unui gigant european în domeniul transportului feroviar, prezent în 60 de ţări şi cu o cifră de afaceri anuală de 15,6 miliarde euro. Fuziunea ar fi permis Europei să concureze cu chinezii de la CRRC şi cu grupul canadian Bombardier.
Acesta e doar o mostră a marilor erori făcute de Comisie, care au favorizat concurența, nu companiile europene.
În acest context, Ursula von der Leyen, noul președinte al Comisiei Europene, a creat o poziție de top, care ar urma să fie completată în primăvară, aceea de „chief enforcement officer”, un procuror comercial european. Misiunea acestuia este să se asigure că țările partenere își respectă obligațiile comerciale.
Opinia că la Bruxelles nu se iau cele mai ferme măsuri pentru ca UE să facă posibilă o concurență reală cu giganții economiei mondiale a fost, dacă vă aduceți aminte, o temă extrem de dezbătută în alegerile europarlamentare.
Acum începe să se vadă că s-au schimbat cu adevărat lucrurile la Bruxelles. Ar fi fost trist să nu se întâmple așa.
Europa a înțeles în sfârșit că trebuie să strângă rândurile și să-și modereze încrederea exagerată, impunându-și suveranitatea comercială și industrială într-o lume din ce în ce mai ostilă.
Noua atitudine politică a fost dictată de repoziționarea Chinei, care a devenit un concurent serios în sectorul de producție, cu produse low-cost, e drept, dar cu o putere financiară de invidiat. Pe de altă parte, Europa înțelege că are un aliat american care se comportă din ce în ce mai mult ca un rival și pare gata să sacrifice multilateralismul pe altarul ambițiilor sale personale.
Dar și ambițiile Europei sunt pe măsură, în 2020: tinde să devină un lider global pe toate palierele digitale, tehnologie 5G, inteligență artificială, securitate cibernetică, calcul de înaltă performanță, Big Data.
Un proiect care va schimba lumea, de o anvergură financiară copleșitoare, cu concurenți pe măsură. Ca să vă dați seama de dimensiune, până în 2025, în Europa, valoarea investiţiilor pentru introducerea noii tehnologii este estimată la 58 de miliarde de euro.
Acuzațiile de spionaj din jurul Huawei, producătorul chinez de echipamente de telecomunicaţii şi unul dintre liderii industriei 5G, dar și faptul că Washingtonul a cerut ulterior ţărilor UE să nu mai folosească produsele gigantului chinez, favorizează calea europeană: Nokia și Ericsson.
Curând, vom vedea cine se va îngriji de interesul comercial al Europei și mai ales cum va reuși Uniunea Europeană să-și consolideze suveranitatea digitală.
