Iulian Leca: S-a terminat vacanța lui Iohannis. Începe războiul

Dincolo de stările președintelui, există ceva atât de absurd și caragialesc în nebunia care a cuprins toate partidele în ultimele zile, cu excepția deloc suprinzătoare a UDMR care tace gratios și cu subînțeles, încât Klaus Iohannis nu ar trebui să mai aibă zile liniștite până nu-i pune capăt crizei.

Pentru că o țară privește acum spre președinte spunându-și că Florin Cîțu nu și-ar fi permis să ducă pe culmile blocajului politic general lupta pentru putere din interiorul PNL fără să aibă, dacă nu susținerea directă, atunci cel puțin acordul tacit al lui Klaus Iohannis. Cum altfel să riște Florin Cîțu dezmembrarea unei coaliții și așa născută greu care ar putea arunca țara în haos politic pentru cel puțin câteva luni, dacă nu mult mai mult, doar de dragul bătăliei pentru șefia PNL?

La mijloc a picat și povestea numirii șefilor principalelor Parchete și bătălia pentru influența politică asupra Justiției. Lupta pentru controlul unei bune părți din sistemul judiciar a fost ultima picătură pe care USR-PLUS nu a mai acceptat să o înghită, iar miniștrii lor și-au dat demisia din Executiv.

Și de aici războiul general dintre PNL-USR-PLUS-AUR. Doar PSD încearcă să mimeze neutralitatea față de măcelul din interiorul coaliției de guvernare, anunțând totuși grijă să spună că vor vota orice moțiune de cenzură împotriva întregului Guvern Cîțu nu doar împotriva prim-ministrului.

Premierul Florin Cîțu și președintele Iohannis nu au cum să nu fie priviți ca artizanii principali ai crizei politice din moment ce Iohannis nu a ieșit public să-i ceară demisia, ba mai mult și-a declarat sprijinul față de acțiunile premierului Cîțu. Și totuși, Florin Vasile Cîțu a băgat coaliția în gard, guvernarea e aproape o catastrofă iar criza actuala se poate întinde pe luni de zile cu uriașe costuri sociale și economice.

În fața acestei perspective Klaus Iohannis trebuie să se fi îngrijorat în mod real întrucât scenariul ar echivala cu deturnarea președintelui din zona de confort pe care o iubește atât de mult într-o tornadă politică din care nu știe nimeni cum va ieși și nici cine va supraviețui și cine nu politic și nu numai. Iar cu cât această criză se va prelungi cu atât pagubele politice vor fi mai mari în dreptul celor care sunt priviți ca responsabili.

Florin Cîțu pare un cal mort în acest moment, din punct de vedere al mandatului de premier, dar nu chiar atât de mort pe cât l-ar vrea echipa lui Ludovic Orban în cadrul PNL. A merge cu Florin Cîțu înainte în partid când el are zilele numărate la Palatul Victoria este un act de curaj și tupeu cum doar în partea asta de lume se mai găsește.

E și inconștiență politică pentru că această criză a fost provocată din dorința de și mai multă putere a celor care dețin oricum puterea, e și lupta pentru fonduri și bani prin care puterea trebuie apoi întreținută. Demisiile miniștrilor USR-PLUS au dus războiul politic la președinte și amenință să distrugă liniștea de pe dealul Cotroceniului în cea mai sumbra iarnă anunțată în ultimii ani.

Pentru Klaus Iohannis e cu atât mai greu cu cât e posibil ca varianta de a renunța la Florin Cîțu să fie singura care să mai poată debloca criza care a paralizat toată coaliția și riscă să se întindă la întreaga clasa politică. Dar cum să renunțe Iohannis la Cîțu când președintele tocmai ce și-a anunțat sprijinul pentru prim-ministru?

Și în cel mai fericit scenariu – Cîțu câștigă șefia PNL și nicio moțiune nu ajunge să fie votată sau ambele nu reușesc să strngă numărul de voturi necesare căderii Guvernului – tot rămâne problema USR-PLUS care a spus clar că nu revin la guvernare alături de Cîțu premier. Și Iohannis se întoarce în timp cu nouă luni când căuta cum să facă o majoritate care să-i treacă Guvernul.

Dacă "echipa câștigătoare" din PNL se bate pe viață și pe moarte să pună un zombie politic în fruntea partidului, știind că Florin Cîțu nu are cum să rămână premier mai mult de câteva luni, înseamnă că partidul liberal a ajuns atât de rupt de realitate încât merită să aibă soarta PNȚCD.