Ludovic Orban, președintele PNL, a anunțat că în ședința Biroului Executiv s-a hotărât ca viitorul Congres al partidului să aibă loc pe 25 septembrie. Actualul președinte al liberalilor este, deocamdată, singurul care și-a prezentat candidatura pentru șefia partidului, dar lucrul pe care îl cunoaște deja tot orașul e că și actualul premier, Florin Cîțu, și-ar dori să preia conducerea partidului.
Cum între premier și președintele PNL au început să apară neînțelegeri și contre în spatiul public, deși Florin Cîțu nu și-a anunțat încă oficial dorința de a prelua conducerea Partidului Național Liberal, faptul că mai sunt patru luni până la data când liberalii își vor alege noua conducere e de departe cel mai periculos lucru de care această țară mai avea nevoie acum.
Nu e suficient că din primele săptămâni de guvernare membrii coaliției de guvernare nu s-au înțeles și s-au războit din nici nu mai contează ce fleac. De acum peste conflictul mocnit dintre PNL și USR-Plus se va așterne și haosul produs de lupta pentru putere dintre cele două tabere ale liberalilor.
Nici nu trebuie foarte multă imaginație ca să îți dai seama de ce fel de guvernare vom avea parte în acest an, o devălmășie față de care haosul din sistemul de pensii, de exemplu, va părea cel mai nevinovat lucru.
Iar harababura care acum începe să se întrevadă în sistemul de pensii nu e puțin lucru, deși e nevinovată prin comparație cu, să spunem, împrumuturile pe care Guvernul le contractează aproape lună de lună, neregulile, bâlbele și întârzierile din cadrul PNRR unde sunt în joc aproape 30 de miliarde de euro.
Ca să nu mai pomenim despre sistemul de sănătate al cărui singur noroc este numărul tot mai scăzut, deocamdată, al cazurilor de infectări cu virusul Sars-Cov-2, pentru că altfel știm cât de șubrezid este și câtă nevoie urgentă ar avea de îmbunătățire și reformă.
Ironia este că singurul lucru care ne definește coerent și pe termen lung este incosecvența și frivolitatea, doar așa reușim să trecem de la o zi la alta și de la o săptămână la alta la probleme pe care doar noi știm să le numim capitale și, cu toate astea, să le lăsăm pe toate fără excepție nerezolvate.
Un lucru se vede însă a fi imposibil de schimbat pe termen scurt. Ceea ce trebuia să fie o guvernare liniștită și care să schimbe cu adevărat România în următorii 3-4 ani se transformă pe zi ce trece, tot mai sigur, într-o instabilitate care va avea consecințe imposibil de estimat în viitorul apropiat.
Putem doar intui cum gravele restanțe pe care le avem în mai toate domeniile importante din economie și societate vor rămâne și mai grav corigente pentru simplul motiv că partidul cel mai important din coaliția de guvernare e frământat de o luptă pentru putere al cărei unic scop este paralel cu interesele adevărate ale României.
În fața unei asemenea fatalități nici nu mai știi pe cine să acuzi și pe cine să scuzi. Nu ne rămâne în final decât să ne rugăm să nu avem, totuși, prea mult ghinion și, în lupta lor pentru putere, să nu distrugă țara mai mult decât ar face-o nefăcând nimic.
