De-a lungul Evului Mediu, pescarii de pe lacul Nemi, aflat la mică distanță de Roma, își transmiteau din generație în generație povestea unei uriașe ambarcațiuni care putrezea în adâncuri. În ciuda faptului că lacul era un fel de baltă ceva mai mare si nu comunica spre alte ape, legenda a supraviețuit. A ajutat la asta și faptul că, în mod constant, pescarii scoteau la suprafață diverse obiecte antice, de la amfore și alte vase până la decorațiuni, pe care le vindeau la târguri.
O UMBRĂ URIAȘĂ ȘI ÎNFRICOȘĂTOARE ÎN ADÂNCURI
Abia la mijlocul secolului al 15-lea, nepotul unui suveran pontif a avut o tentativă serioasă de a explora adâncurile, cu ajutorul unui uriaș grătar plutitor, din lemn, de care erau legate fire cu cârlige care coborau până spre fund. Au fost scoase astfel niște scânduri, fapt ce a confirmat legenda, dar n-a risipit misterul.
Aproape un secol mai târziu, explorările au fost reluate, folosindu-se cea mai modernă tehnologie la acea oră, clopotul submersibil. Inventatorul Guglielmo de Lorena și partenerul său au zărit, în apele nămoloase, umbra a ceea ce părea să fie o structură mult mai mare decât și-ar fi imaginat cineva. Cei 2 au reușit să mai scoată la suprafață unele artifacte, precum statui din marmură și bronz, după care interesul legată de explorarea epavei s-a stins.
CA DE LA DICTATOR LA DICTATOR
Au mai trecut astfel încă patru secole fără ca ceva extraordinar să se întâmple cu epava lui Caligula. Până când Benito Mussolini, dictatorul fascinat de măreția Romei imperiale și obsedat să devină succesorul modern al marilor împărați, a cerut ca lacul Nemi să fie secat.
În 1929 planul a fost pus în practică. Inginerii au reactivat un vechi bazin de colectare, tot din vremea romanilor și cu ajutorul pompelor moderne, au reușit să scadă nivelul apei cu circa 20 de metri. În următorii 3 ani, echipele de cercetători au scos din mâl nu una, ci două epave uriașe, printre cele mai mari vestigii maritime antice recuperate.
Cea mai mare dintre navele de la Nemi (foto: Wikimedia Commons)
Cea mai mare dintre ele avea 75 de metri lungime, cât un Airbus A380 și o lățime maximă de aproape 25 de metri. Inscripția de la pupa dovedea clar că e vorba de legendarele palate plutitoare ale lui Caligula, din primul secol al erei noastre. Vâslele care puneau în mișcarea uriașul ansamblu, numit „nava principală”, aveau 10 metri lungime. A doua structură era un ponton mobil pe care erau amenajate galerii, săli de petrecere și băi, toate din marmură.
Pe acest ansamblu plutitor, Caligula ar fi organizat petreceri unde putea să dea frâu liber celor mai perverse, sadice sau pur si simplu sângeroase și brutale fantezii. Până la urmă, era vorba de împăratul despre care se povestește că ar fi trimis un sector de tribună în fața animalelor sălbatice, la luptele de gladiatori, doar pentru că acțiunea din arenă i să părea plictisitoare.
ACELAȘI SFÂRȘIT TRAGIC, TRAS LA INDIGO DUPĂ APROAPE 2 MILENII
Pentru Mussolini, recuperarea navelor romane a fost, în primul rând, o lovitură de imagine. În câțiva ani, până în 1936, a fost construit un muzeu imens pentru a găzdui epavele, astfel încât toată lumea să le poată admira.
Benito Mussolini la muzeul Nemi (1940 - sursă discovermagazine.com)
Printr-o ironie a istoriei, Mussolini a urmat cam același destin precum cel a cărui creație megalomană a readus-o la suprafață. Asemeni lui Caligula, liderul fascist a avut parte de o moarte brutală, fiind executat sumar, împreună cu amanta sa, la fel cum predecesorul său roman a fost înjunghiat, împreună cu soția sa.
Pentru amatorii teoriei blestemelor eterne, faptul că nava uriașă care a legat cele 2 destine a dispărut și ea pentru totdeauna reprezintă confirmarea sinistră. În timpul luptelor dintre Aliați și trupele lui Hitler, care înaintau prin Italia spre Germania, relicvele navelor uriașe au fost bombardate și mistuite de flăcări.
Doar artifactele colectate de-a lungul timpului, precum capetele de lei din bronz care foloseau drept suporți pentru vâslele uriașe, dar și fotografiile din perioada mussoliniană au rămas, peste timp, dovezi ale unei realizări inginerești de excepție.
