Folclorul, cărțile de istorie, scrierile culte, benzile desenate și filmele din perioada comunistă l-au imprimat pe Decebal atât de adânc în conștiința națională, ca întemeietor de nație, încât până și aducerea a discuție a ipotezelor privind numele său real a fost dificilă.
Istoricul și arheologul Ion Horațiu Crișan, unul dintre cei mai importanți specialiști în istoria și civilizația geto-dacilor, a reaprins această polemică în anii \"80. Precizând că mitul DECEBAL a căpătat bază odată cu lucrarea lui Dio Cassius „Istoria romană”, scrisă la mai bine de un secol după evenimente, specialistul român îi acordă credit lui Tacitus, contemporan perioadei și considerat un istoric mai credibil decât Cassius, potrivit căruia numele regelui dac era DIURPANEUS.
3D ȘI UN MISTER: DECEBAL, DURAS, DIURPANEUS
Crișan remarcă faptul că invocarea lui Decebal de către Dio Cassius nu are surse clare: „din relatarea lui (fără să știm pe ce izvoare se bazează), reiese că în vremea războiului lui Domițian cu dacii rege era Decebal (care a preluat puterea de la Duras – N.A.) și acesta s-ar fi luptat cu generalul Fuscus”. În schimb, Tacitus, „considerat pe drept cuvânt cel mai mare istoric roman contemporan cu evenimentele, în <<Istorii>> ne spune că luptele s-au purtat cu un anume Diurpaneus, regele dacilor.”
Pornind de la această contradicție, istoricii moderni au construit mai multe scenarii care să împace contradicțiile evidente. Unul a fost că Duras și Diurpaneus erau aceeași persoană, care i-ar fi cedat tronul lui Decebal, la o dată neprecizată, dar cel mai probabil după ce acesta din urmă l-a învins pe Fuscus.
Un alt istoric și arheolog specialist în perioada dacă, Nicolae Gostar, a avansat teoria că de fapt Duras și Diurpaneus sunt 2 persoane diferite, iar cel din urmă și-ar fi căpătat supranumele de DECEBAL, ce ar putea însemna „cel puternic”, „cel viteaz”, după victoriile împotriva romanilor.
Dincolo de disputa științifică, Decebal a intrat în conștiința națională, devenind un mit, un simbol al dragostei de țară și, nu în cele din urmă, unul dintre "părinții fondatori" ai poporului român, alături de Traian.
Sursă principală: Ion Horațiu Crișan, ”Care a fost numele lui Decebal”, 1986.