Valerius Ciucă, coleg la Facultatea de Drept din Iaşi cu Tudorel Toader, a scris, joi seară, pe Facebook că în anii 1950, interpretările juridice se făceau prin intermediul autorităţilor legale şi judiciare sovietice, în timp ce astăzi "aberaţiile juridice sunt acreditate prin interpretări paraconstituţionale pe care nici măcar C.C. (Curtea Constituţională – n.r.) nu poate să şi le asume într-un mod decontextualist".
„Fără caz, nu există soluţie... Cine promovează soluţia înaintea cazului, se pare, forţează dreptul... Ce-a fost asta? Ce-a fost acest jalnic spectacol? Cum poţi tu, Românie, să suporţi asemenea nenorocire? Totul este deconcertant. În afara oricărei ordini legale sau constituţionale, cineva ne povesteşte despre ce-ar fi trebuit să se întâmple, dar nu s-a întâmplat. (...) România nu este ţara şaradelor; nu ne jucăm cu competenţele ei instituţionale şi nu facem din acestea platforme de părelnice opinii. Dacă, cineva îşi permite să batjocorească această naţie şi să relativizeze acest stat cu instituţiile sale sobre şi constituţionale, înseamnă că peste 20 de milioane de români nu se regăsesc pe teritoriul pe care antecesorii lor serioşi i l-au rezervat", scrie profesorul de drept din Iaşi, Valerius Ciucă.
El afirmă că niciuna dintre cele 20 de acuzaţii aduse de ministrul Justiţiei Tudorel Toader la adresa şefei DNA nu are susţinere juridică sau raţională.
„Nici cele mai elucubrante gânduri ale noastre nu pot fi «gazde» ale acestor stupefacţii. Niciunul dintre cele 20 de puncte nu are susţinere juridică sau raţională. Oricare dintre pricinile prezumţioase este obiect de judecată. Cum este posibil ca factorul politic să-şi permită a judeca? Unde s-a mai întâmplat asemenea absurditate fără a fi catalogată ca gravă ingerinţă în actul de justiţie? Justiţie înainte de justiţie? Unde s-a mai întâmplat asta? Nici măcar la prezumţioşii stalinişti... Este de-a dreptul siderant să văd la «oameni ai instituţiilor» conduita lipsită de minimă iniţiere instituţională... Să te înflăcărezi în faţa proclamaţiilor media este meritoriu. Înseamnă că sufletul tău este, încă, vibratil. Dar, să rămâi pasiv la iraţionalitatea pură a celor care trebuie să întruchipeze sufletul statalităţii, este ca şi cum ai fi catatonic la scena uciderii familiei tale... Iar asta nu mai este glumă... ", mai scrie Valerius Ciucă, profesor la Facultatea de Drept din Iaşi.
