Sunt cântăriți cu preponderență copiii și cei mai în vârstă — care cunosc bine tradiția, însă și ceilalți giurgiuveni se bucură de spectacol.
"Eu îi las să se urce pe cântar și fără bani sau le ofer câteva fire de salcie, important este să fie păstrată tradiția. Eu am 62 de ani și tot mă bucur în fiecare an de această tradiție", ne spune nea Mitică, giurgiuvean de origine.
Cântarul lui este cel mai bogat împodobit, fiind așezat sub o scară veche din lemn, îmbrăcată în salcie și liliac.
"Și asta face parte tot din tradiție, nu e cântărit de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe dacă nu se face sub o scară din lemn împodobită cu ramuri de salcie. Femeile spun că așa te ferești de farmece și rele tot anul", adaugă nea Mitică, întinzând trecătorilor ramuri de salcie pentru a vesti înnoirea naturii și a omului.
Tot în această zi, femeile în vârstă împart mâncare săracilor după ce, mai întâi, au fost cu coșurile cu bunătăți în biserică pentru a primi binecuvântarea preoților.
Acest obicei al cântăritului este cunoscut de peste o sută de ani la Giurgiu și, fie că știu sau nu semnificația lui, tineri, adulți, bătrâni și copii se cântăresc cu bucurie an de an sub ramurile de salcie.