În anul 2001, Argentina a trăit o perioadă tumultoasă, marcată de instabilitate politică și economică, care a dus la schimbarea a cinci președinți în decurs de doar 11 zile. Această criză a fost rezultatul unor politici economice neoliberale adoptate în anii '90, ce includeau privatizări masive și liberalizarea piețelor. O măsură centrală a acestor politici a fost legarea peso-ului argentinian de dolarul american, o strategie menită să controleze hiperinflația care afecta economia.
Această legătură fixă între cele două monede a părut inițial o soluție viabilă, însă, pe termen lung, a erodat competitivitatea economică a Argentinei. În rezultatul acestei politici, țara a început să se confrunte cu deficite comerciale și o datorie externă tot mai mare. Spre sfârșitul anului 2001, temerile legate de incapacitatea guvernului de a-și onora datoriile au condus la retrageri masive de capital din bănci, adâncind criza economică.
Un moment cheie al acestei crize a fost implementarea măsurii cunoscută sub numele de "corralito", adoptată de președintele Fernando de la Rúa. Această măsură a fost menită să limiteze retragerile din conturile bancare, dar a dus la înghețarea economiilor cetățenilor argentinieni și a provocat proteste masive. Oamenii au ieșit în stradă, demonstrându-și furia prin panelaços, adică bătând în cratițe și tigăi.
Singurele țări din lume care au dat faliment. Nume mari de foste puteri se află pe „lista rușinii”
Pe 20 decembrie 2001, De la Rúa a declarat stare de asediu și a demisionat, părăsind Casa Rosada cu elicopterul, o imagine emblematică a crizei. Succesiunea rapidă de lideri a început cu Ramón Puerta, președintele Senatului, care a ocupat funcția de președinte interimar pentru o singură zi, având rolul de a organiza alegeri pentru un nou președinte. Acesta a fost urmat de Adolfo Rodríguez Saá, care a anunțat un moratoriu asupra datoriei externe, dar a menținut corralito-ul. Presat de proteste, Rodríguez Saá a demisionat în doar șase zile.
Eduardo Camaño, președintele Camerei Deputaților, a preluat apoi conducerea pentru o scurtă perioadă de două zile, timp în care a convocat o nouă Adunare Legislativă care l-a ales pe Eduardo Duhalde ca nou președinte. Spre deosebire de predecesorii săi, Duhalde a reușit să stabilizeze țara prin flexibilizarea corralito-ului și eliminarea legăturii fixe dintre peso și dolar. Măsurile sale, inclusiv devalorizarea monedei și renegocierea datoriei externe, au contribuit la ieșirea Argentinei din faliment și au dus la o restabilire treptată a stabilității politice.
Criza din 2001 a avut efecte devastatoare asupra economiei și societății argentiniene. Produsul Intern Brut a scăzut drastic, șomajul a atins cote alarmante, iar nivelul de sărăcie a crescut semnificativ. De asemenea, această criză a erodat încrederea publicului în instituțiile politice și economice, generând o perioadă de incertitudine economică care continuă să afecteze Argentina și astăzi. Astfel, evenimentele din 2001 rămân un capitol important în istoria recentă a țării, cu ecouri care se fac simțite și în prezent.
Care este, de fapt, dreptul SUA asupra Canalului Panama. Cum s-ar putea declanșa un război cu China
