Într-un studiu citat de UPI, aceștia menționează că o concentrare pe controlarea simptomelor poate ajuta la creșterea numărului bolnavilor care continuă să ducă o viață normală în timp ce luptă cu boala.
”Pentru pacienții cu cancer în metastază o atenție deosebită este acordată evenimentelor din jurul diagnosticului inițial al bolii și problemelor legate de sfârșitul vieții'. Dar 'între recidiva cancerului și sfârșitul vieții, acești pacienți încearcă să își trăiască viața cotidiană și sunt o serie de chestiuni unice de supraviețuire care se petrec în acest timp și care au fost trecute cu vederea de cercetători', a explicat Amye Tevaarwerk, cercetător la Universitatea Wisconsin.
Cercetătorii au analizat 668 de pacienți cu cancer în metastază care se află încă la vârsta la care pot lucra și au descoperit că 35% dintre aceștia lucrează încă la program complet, iar 45% au încetat lucrul din cauza maladiei. Aproximativ 58% dintre cei chestionați au declarat că boala a determinat o anumită schimbare în ce privește desfășurarea activității la locul de muncă.
În timp ce rezultatele mai bune obținute în urma tratamentului și lupta pacienților cu viața au fost factori semnificativi în ce privește decizia de continuare a muncii, totuși, cercetătorii au fost surprinși să descopere că tipul de cancer, numărul zonelor aflate în metastază, tratamentul și timpul scurs de la stabilirea diagnosticului nu au avut vreun efect asupra deciziei pacienților de a-și continua munca.
Potrivit cercetătorilor, factorii variabili care interferează cu locul de muncă trebuie minimalizați pentru a-i ajuta pe pacienți să își continue munca dacă asta își doresc, iar îmbunătățirile în ce privește controlarea simptomelor poate crește numărul pacienților care pot să își desfășoare activitatea la locul de muncă.
