Primul a murit soțul, afectat de o boală grea. Decesul a venit după ce timp de 7 ani femeia l-a îngrijit ca pe un copil.
"Avea osteoscleroză a membrelor inferioare. I-au tăiat picioarele, apoi cangrenă. Iată, el a murit cu 19 ani în urmă", povestește femeia.
Cinci ani mai târziu, a rămas și mai singură. I-a murit singurul fiu pe care îl avea.
"Mereu mă gândesc la el. Era tare frumos, înalt, blând, gingaș", spune aceasta.
Mai are un frate și o soră, dar ambii sunt bătrâni. De ani buni, aceștia se află în Ucraina, iar gândul că acolo este război o îngrozește.
Și-ar fi dorit un trai mai bun, pentru că a muncit fără răgaz și cu multă dăruire. Nici măcar căldură în apartamentul mic nu are.
"Fratele suferă, 57 de ani. El a fugit din Kiev pe 26 februarie. El niciodată nu a fost în armată. Fiul, 35 de ani. Nu vede nimic. Au vrut să-i ia în armată. Sora, locuiește în Crimeea. Acum acolo e deja Rusia. Sunt împotriva războiului. Sunt pentru pace", afirmă ea.
Pentru a evada din realitatea care îi macină gândurile - citește cărți. Cărți, adunate, cu multă grijă, de-a lungul anilor.