Pe foaie apare ștampila Colegiului Național Mihai Eminescu din Satu Mare, iar paginile cu nemulțumirile tinerei sunt numerotate de la 1 la 6.
Lucrarea publicată pe internet a fost notată cu nota 1 și aparține președintelui Consiliului Județean al Elevilor Satu Mare, Andy Varga.
Nu este singura din județ care a dat #foaiagoală la simularea de Bacalaureat.
Inspectoratul Școlar Satu Mare a publicat încă de pe 18 martie, ziua simulării la Limba și literatura română, un comunicat de presă în care precizează că ”au fost semnalate situații în care elevi din județul Satu Mare au refuzat să răspundă la cerințele formulate de subiecte, predând foaia goală”.
Puteți citi mesajul integral scris de elevă aici:
„Stimați profesori, probabil ați înțeles deja că aceasta nu este o lucrare ca toate celelalte și că am ales să mă alătur protestului Consiliului Național al Elevilor, în loc să rezolv subiectul. Ceva îmi spune că această lucrare nu va fi citită până la capăt însă sper să greșesc și sper ca cine o va citi să înțeleagă că acest protest nu este împotriva simulărilor, sau a profesorilor, sau chiar a școlii, ci împotriva acestui sistem de învățământ care ne vede pe noi, elevii, ca pe niște numere în statisticile celor de sus.
Toată această poveste cu simulările nu a fost decât picătura care a făcut ca paharul să dea pe din afară: elevi, părinți și profesori care au ajuns la concluzia că e destul și că ar fi cazul ca aceste experimente făcute de Ministerul Educației Naționale (M.E.N) să înceteze. Deși este un demers lansat de elevi, mulți părinți și profesori au decis să ni se alăture. De ce? Pentru că toate aceste nedreptăți se reflectă asupra tuturor: profesori presați de timp să-și termine de predat materia și care devin inevitabil mai exigenți, elevii care au de acumulat un volum mare de informații într-un timp mult prea scurt și care, oricum o luam, devine stresant și părinți care au așteptări de la copiii lor, dar care văd o degradare zilnică a acestora.
Menționez faptul că au existat și există foarte multe persoane care nu au înțeles de fapt acest demers: părinți care au spus că nu este decizia elevului dacă se predea foaia goală sau nu, părinți care își ceartă copiii dacă nu iau note mari în simulări și se alătură protestului sau care îi amenință că dacă ei ”vor preda foaia goală atunci în loc de prânz și cină le va fi servită farfuria goală”. Au existat și părinți, și profesori care au considerat, deopotrivă, că a preda foaia goală la simulări înseamnă să-ți faci rău ție, ca elev, și să îți bați joc de munca ta și a profesorilor.
Scopul acestui protest nu este să îndemne pe elevi să nu învețe sau să își bată joc de simulări sau de munca anumitor persoane. Scopul acestui protest este de a-i face pe cei de sus și din jurul nostru să înțeleagă că noi, elevii, avem o voce, o părere, o speranță că reforma învățământului nu se va mai face din pix, cu modificări peste noapte, cu schimbarea regulilor jocului în timpul jocului și, dacă nu noi, cel puțin generațiile viitoare să se bucure de un sistem educațional care să le dezvolte gândirea critică, abilitățile în diverse domenii, talentele etc.
În acest moment, dacă un elev este interesat de un subiect anume, este nevoit să-și aprofundeze cunoștințele în afara școlii, ba chiar riscând ca membrii școlii să critice activitatea sa.
Elevul este beneficiarul primar al sistemului educațional. Aceasta este o definiție pe lângă că are prea mulți trec fără să observe. Avem elevii care se luptă pentru elevi, pentru viitorul lor, pentru drepturi și obligații, pentru respectarea legilor. Toți acești elevi au fost criticați, judecați și chiar batjocoriți, inclusiv de propriii lor colegi. De ce? Pentru că mereu am spus că în România oricum nu se respectă nimic, nu are sens să luptăm pentru că oricum nu le pasă sau ne-a fost frică să deschidem gura pentru a nu ne trece prin acea ploaie de critici.
Ei bine, noi, ca elevi, ne uităm la un viitor care încet, încet nu mai există pentru țara noastră. Un viitor care, dacă nu își va schimba direcția, va reflecta niște statistici care vor demonstra că atunci când trebuia să luptăm, noi am spus “lasă, nu te băga tu” sau “lasă că ne descurcăm și așa”. Țara asta își pierde statutul de țară democratică pe zi ce trece și odată cu asta se duce și tineretul care ar fi putut să schimbe ceva.
Acestea sunt motivele pentru care noi protestăm și încercăm să-i facem și pe ceilalți să înțeleagă că ceea ce facem sau nu facem acum va avea impact peste câțiva ani. Fiecare om care se alătură într-un fel sau altul acestei mișcări de schimbare va însemna ceva și se va putea uita bucuros la ce s-a făcut, știind că ajutat. De ce vrem să schimbăm sistemul de învățământ Și am ales să protestăm astfel?
Deoarece educația de azi îl formează pe omul de mâine, om pe care noi îl numim viitorul țării. Cât despre forma de protest, exact așa cum părinții noștri ies în stradă pentru abrogarea ordonanțelor de urgență, exact așa și noi am căutat o modalitate de a ne face auziți, pentru că știm că acum argumentul oamenilor mari este că suntem minori și că nu putem decide singuri, dar peste câteva luni sau un an când terminăm clasa a XII-a se presupune că suntem și noi adulți și putem lua decizii fără ajutorul lor. Ei bine, eu am decis. Am decis că nu mai vreau să se facă modificări în timpul anului școlar și să mă afecteze, am decis că vreau ca școala să-mi dezvolte mai mult decât competitivitatea, am decis să protestez pentru că fiecare om contează și am decis că țara asta poate avea un viitor mai bun dacă luptăm pentru asta.
Rezolvând un subiect de bacalaureat am citit un text despre libertatea presei la subiectul I B și aveam ca cerință să scriu un text argumentativ în legătură cu importanța acestui subiect în ziua de azi. Textul pe care l-am citit era preluat dintr-o revistă, iar acest articol avea titlul “Se poate și mai rău”. Nu vreau să vorbesc despre tot ce conține textul, dar ideea e că nu vreau ca în România să fie mai rău.
Avem libertatea presei, avem libertatea de exprimare, avem mijloace prin care putem face schimbări care par science-fiction acum. Avem oameni deschiși la minte, avem oameni care speră, avem un viitor.
Dacă în toate basmele binele învinge răul, atunci putem încerca și noi. Ar fi cazul să nu mai putem spune că “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale este o operă care aparține genului dramatic și care descrie nu doar politica vremii ci și pe cea actuală. Ar fi cazul să demonstrăm că nu mai suntem pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu și că cei cu defecte patologice nu au ce căuta în conducerea țării. Avem democrație, deci principiul ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu” nu mai este valabil.
Consider că, deși nu am răspuns cerințelor subiectului, mi-am demonstrat cunoștințele în ceea ce privește gramatica și ortografia limbii române. Asta ca să înțeleagă lumea că există modalități de a evalua un elev fără să îl faci să urască școală, învățatul, temele.
Aș mai putea spune multe, însă nu știu dacă va citi oricum cineva până aici: despre analfabetismul funcțional, despre drepturi și obligații, despre dezinformare, despre abandonul școlar etc. Vreau totuși să îmi aloc timp pentru rezolvarea subiectului propriu-zis dar pe ciornă. Cum am spus, protestul este împotriva sistemului de învățământ, nu a simulărilor. Știu că trebuie evaluate cunoștințele și știu că din această simulare reiese unde am avea de lucru, dar știu și că voi avea subiecte grilă la matematică și s-a anunțat abia în data de 14 martie.
Tot respectul pentru cine a citit până aici pentru că știu Că s-ar putea numi muncă de voluntariat ce faceți dumneavoastră, domnii profesori, atunci când sunteți nevoiți a corecta lucrările de la simulări (#foaiagoală)”
