SFÂNTUL SPIRIDON, 12 decembrie. În popor există mai multe povestiri legate de această zi - felurite întâmplări care, fiind spuse în repetate rânduri, au devenit scurte narațiuni populare. Se zice, că doi lemnari n-au ținut cont de sărbătoarea Sf. Spiridon și au muncit în această zi. Seara, după lucru, s-au dus, ca de obicei, la crâșmă, dar aceasta fiind în alt sat, au mers călări, unul pe un cal alb, celălalt pe un cal negru. Au lăsat ei caii afară și au intrat în crâșmă. Au băut ce au băut, dar când să iasă afară au văzut capul calului negru era la calul alb și invers. Mult s-au mirat de această minune, pînă cînd și-au adus aminte că lucraseră în ziua de Sf. Spiridon, făcătorul de minuni. Altădată, sfântul a tăiat capul unui drac și al unei femei. Căindu-se de fapta sa, a vrut să-și îndrepte păcatul, dar, din cauza aceleiași legendare grabe, a inversat două capete.
SFÂNTUL SPIRIDON, 12 decembrie. De încălcări ale interdicției muncii în ziua lui Spiridon și de „pedeapsa” celor vinovați sînt legate toate întâmplările nefaste în preajma acestei sărbători. În ziua lui Spiridon este strict interzisă orice muncă. Ziua Sf. Spiridon se serbează pretutindeni. La biserică se face agheasmă, aceasta fiind bună pentru bolile primejdioase. I se mai spune și făcătorul de minuni, fiind socotit apărător de lovituri și de bube, în special de buba neagră sau dalac. Tocmai de aceea, nimeni nu îndrăznea să lucreze în această zi. Despre cei care încălcau această interdicție se spunea, că nu se vor mai scula din pat. Mai ales tăbăcarii, cojocarii și cizmarii nu lucrau deloc. Astăzi cizmarii se roagă sfântului să le dea ploaie și noroaie ca să se rupă pingelele. De altfel, poporul crede despre Sfântul Spiridon că umblă foarte mult, până când rupe încălțămintea din picioare. Cam așa și-l închipuiau strămoşii noștri pe Sfântul Spiridon.
SFÂNTUL SPIRIDON, 12 decembrie. Se spune că Sfântul Spiridon s-ar fi născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru, că de copil ar fi fost păstor de oi, ducând o viaţă cuviincioasă şi încercând să-i urmeze în viaţă pe propovăduitorii testamentului vechi David, Iacov, Avraam, să fie smerit, bun la inimă şi cu dragoste pentru călători. La o vârstă înaintată devine cap de familie. Bunătatea sa fără de margini şi receptivitatea sa sufletească atrăgea mulţi oameni: cei fără adăpost se puteau adăposti în casa sa, călătorii primeau hrană şi se puteau odihni în casa sa. Pentru că nu uita de Dumnezeu şi să facă fapte bune, acesta l-a hărăzit cu mai multe daruri pe viitorul sfînt: de vindecare a bolnavilor incurabili, de alungarea duhurilor rele din om, etc.
SFÂNTUL SPIRIDON, 12 decembrie. Sfântul Spiridon era atât de convingător, atunci când vorbea despre Sfânta Treime, încât mulţi păgâni s-au convertit la creştinism. Potrivit tradiţiei, ca sa-i descopere unui filosof unitatea şi diversitatea din Sfînta Treime, va face semnul Sfintei Cruci, invocând numele Sfântei Treimi, în timp ce în mâna stângă ţinea o cărămidă. După ce a făcut semnul Sfintei Cruci, focul s-a ridicat din cărămidă, apa a căzut pe pământ, iar pământul din ea a ramas în mâna lui. Astfel, prin cele trei elemente distincte: pământ, foc şi apa, descoperim diversitatea, iar cărămida semnifică - unitatea. Plecând de la aceasta minune, Sfîntul Spiridon este considerat şi patronul olarilor.
SFÂNTUL SPIRIDON, 12 decembrie. Se zice că Sfântul Spiridon aleargă şi astăzi grabnic la cei care îi cer ajutorul, iar o altă minune este faptul, că în fiecare an, pe 12 decembrie i se schimbă papucii cu care sunt încălţate sfintele moaşte, căci din mărturiile unor clerici reiese, că pentru perioade scurte de timp, trupul sfîntului nu mai este prezent în raclă, iar atunci când revine, este cald si prăfuit, iar papucii uzaţi de atâta umblat.
SFÂNTUL SPIRIDON, 12 decembrie. Ce să faci ca să ai câştig? În credinţa populară se spune că Sfântul Spiridon îi apară pe cei care îi cinstesc ziua, trimiţându-le minuni şi îi pedepseşte pe cei care îl nesocotesc. “Prin tradiţie, Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie-bună. Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se lucrează în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie. La sate nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă, iar animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi.
