Serban Cantacuzino. Mai multe nume printre care și cel al domnitorului român Şerban Cantacuzino erau inscripționate pe armele unuia dintre atacatorii din Noua Zeelandă.
Domnul Țării Românești între 1678 și 1688
Șerban Cantacuzino (născut 1640 - decedat 1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688. Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino.
În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de păgâni. După moarte a fost succedat în domnie de Constantin Brâncoveanu.
Motivul pentru care teroristul avea scris pe o armă numele domnitorului român
Șerban Cantacuzino. Origini
Șerban Vodă făcea parte din familia Cantacuzinilor, familie care a dat mai mulți domni ai Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite.
Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu Elina, o fată a lui Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domni „pământeni”.
Conform unei informații prezente doar la Del Chiaro, preluată ulterior de Dimitrie Cantemir, Șerban ar fi „spurcat” patul lui Duca Vodă, motiv pentru care s-a refugiat la Țarigrad, unde a cumpărat domnia Țării Românești. Șerban a fost ridicat în scaun în 1678, și a intrat în București la 6 ianuarie 1679 (stil vechi), conform wikipedia.ro.
Șerban Cantacuzino. Domnia
În 1683 a luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați. Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă.
Șerban Cantacuzino. În anii 1684–1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul (prin transformarea țării în raia), totodata realizând contacte și cu Rusia și Veneția.
Atac terorist LIVE pe Facebook în Noua Zeelandă: cel puțin 49 de morți
Se crede că a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane.
Șerban Cantacuzino. La 2 octombrie 1688 a trimis la Viena o solie, pentru închinarea țării la Imperiul habsburgic. Din solie făceau parte fratele său Iordache Cantacuzino (mare spătar), ginerele său Constantin Bălăceanu, nepotul de frate său Șerban Cantacuzino (fiul lui Drăghici) și marele comis Șerban Vlădescu.
În plan intern a exercitat presiuni asupra conducătorilor catolici ai Câmpulungului, pentru a-i determina să treacă la ortodoxie.
Cine este teroristul din Noua Zeelandă. Manifest șocant ”anti-Islam”, postat înainte de atac
Șerban Cantacuzino. Moartea
Șerban Cantacuzino a murit la 29 octombrie/8 noiembrie 1688. Ar fi fost otrăvit de frații Mihai și Constantin, ajutați de C. Brâncoveanu. Această ipoteză este menționată aluziv și dubitativ la Del Chiaro iar Ion Neculce o consideră zvon, în timp ce cronicarul Radu Popescu o considera fapt sigur.
Șerban Cantacuzino. De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:
A introdus porumbul în Țara Românească, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țării.
A dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București.
Este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și Mânăstirii Cotroceni.
Proiectele sale au fost continuate de urmașul desemnat de el la tron, Constantin Brâncoveanu.
