IICMER a transmis joi că decizia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală este „o formă clară de neasumare” când precizează că pe baza „probelor administrate în cauză nu rezultă că, «în perioada 01 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, statul român a instituit un regim caracterizat de tratamente inumane și degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecința decesului a minimum 340 de minori și provocarea de suferințe altor multe persoane minore care au supraviețuit acestui regim». Pe de altă parte, având în vedere lipsa documentelor medicale întocmite copiilor instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret și lipsa unor expertize medico-legale de necropsie, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de personalul acestei unități și decesul minorilor internați”.
IICCMER își exprimă stupefacția și revolta ca urmare a clasării unuia dintre cele mai importante dosare înaintate instituțiilor în drept, rezultat al unor investigații întreprinse vreme de mai mulți ani de către experții săi, dar și de către celelalte instituții implicate, respectiv dosarul Spitalului pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret (SCNCS).
IICCMER face apel public către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să reanalizeze cu celeritate dosarul și să redeschidă urmărirea penală, cu scopul de a susține cu fapte și dovezi concrete natura criminală a regimului comunist din România pe tot parcursul existenței sale.
- IICCMER a depus în data de 7 aprilie Plângere împotriva Ordonanței de clasare, din data de 13.03.2023, întocmită de către procurorul de caz, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în dosarul privind Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, 377/P/2018, arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
- IICCMER solicită redeschiderea urmăririi penale și continuarea cercetărilor cu privire la fapta față de care s-a dispus începerea urmăririi penale, prin Ordonanța din 08.08.2018, fără a se limita la: audierea în calitate de martor a persoanelor identificate ca fiind de interes în cuprinsul denunțului formulat; efectuarea de expertize medico-legale de necropsie; administrarea oricăror altor probe necesare aflării adevărului.
CONTEXT: În data de 26.06.2018, IICCMER a sesizat organele de urmărire penală competente cu privire la faptul că, în urma investigațiilor desfășurate, a identificat o serie de probe care indică faptul că în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, în perioada 01.01.1980 – 22.12.1989, au fost sute, dacă nu chiar mii de minori supuși la tratamente neomenoase de către regimul comunist dezinteresat de a le furniza chiar și elementele minimale necesare vieții. Odioasele tratamente aplicate minorilor au dus la moartea în condiții abominabile a unui număr 340 de minori, victime la care se adaugă supraviețuitorii acestor chinuri.
IICCMER denunță faptul că, așa cum reiese din dosar, majoritatea actelor de cercetare penală în cauză au fost efectuate la începutul anchetei penale (anii 2018-2019), iar organele de urmărire penală au rămas în pasivitate în anii ce au urmat (2020, 2021, 2022, primul trimestru al anului 2023). Subliniem în acest sens atitudinea delăsătoare a organelor de urmărire penală prin raportare la caracteristicile speței – care impunea atât exercitarea de rol activ în vederea identificării de probe, precum și valorificarea probelor indicate prin actul de sesizare, în vederea aflării adevărului.
PARCHETUL GENERAL ANUNȚĂ CĂ NU SUNT PROBE CĂ ÎN REGIMUL COMUNIST AR FI FOST APLICATE TRATAMENTE INUMANE ASUPRA COPIILOR DIN ORFELINATUL GROAZEI
La aproape 5 ani de la începerea anchetei, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc îi este adusă la cunoștință Ordonanța de clasare a anchetei, cu următoarele mențiuni: „din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că, «în perioada 01 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, statul român a instituit un regim caracterizat de tratamente inumane și degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecința decesului a minimum 340 de minori și provocarea de suferințe altor multe persoane minore care au supraviețuit acestui regim». Pe de altă parte, având în vedere lipsa documentelor medicale întocmite copiilor instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret și lipsa unor expertize medico-legale de necropsie, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de personalul acestei unități și decesul minorilor internați”.
Însă, conform probelor depuse la dosar, IICCMER contrazice și dezminte ferm argumentația organelor legii, deoarece:
- Audierea în calitate de martor a persoanelor identificate ca fiind de interes nu a fost realizată, deși IICCMER a pus la dispoziția organelor datele de identificare a persoanelor care ar fi putut să fie audiate;
- La data de 29.08.2018 a fost dispusă o cercetare la fața locului la Cimitirul Ortodox aparținând Bisericii cu hramul „Sfântul Dumitru” din orașul Siret – ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal din care a rezultat că „au fost descoperite numeroase cruci metalice și din lemn, unele dintre acestea conținând inscripții cu referire la persoana înhumată (decesele având loc în perioada anilor 1970-2011);
- denunțul formulat de IICCMER a fost însoțit de documente de evidență a minorilor ce au fost instituționalizați în cadrul SCNCS ( Registru Intrări-Ieșiri minori pentru SCNCS și Tabel minori, cauze de moarte, acte de deces pentru minorii în cauză).
De asemenea, sub aspectul unei eventuale schimbări a încadrării juridice din tratamente neomenoase în infracțiuni contra umanității, apreciem că situația victimelor enumerate în prezentul denunț și cea a condamnaților politici persecutați de Alexandru Vișinescu și Ion Ficior este similară, atât din perspectiva abuzurilor la care au fost supuși, cât și din perspectiva poziției în care se aflau și dependenței acestora de regimul de trai stabilit de conducătorii instituțiilor în care erau cazați – fiind vorba despre persoane instituționalizate: copii bolnavi, considerați irecuperabili ce nu puteau fi tratați acasă, respectiv deținuți pentru infracțiuni „politice”. Așadar, ceea ce diferă este categoria de instituție în cadrul căreia victimele erau încadrate, celelalte elemente privitoare la condițiile inumane la care erau supuse cu scopul de a fi exterminate fiind identice atât în cazul Penitenciarelor de la Râmnicu Sărat și Periprava, cât și în cazul SCNCS. În aceste două situații menționate mai sus, organele de urmărire penală au fructificat toate aspectele inserate în cele 2 denunțuri făcute de IICCMER și au păstrat un dialog cu Institutul pe tot parcursul fazei de urmărire penală. Prin urmare, omisiunea/refuzul organelor de urmărire penală de a administra probatoriul propus prin denunț se află în deplină contradicție cu atitudinea avută de PÎCCJ în cazul celorlalte două sesizări penale formulate de IICCMER.
„Îmi exprim deplina convingere că formarea unei echipe de procurori, a căror educație juridică să fie completată și de temeinice cunoștințe de istoria comunismului (după modelul celor care și-au demonstrat eficiența în alte state foste comuniste, precum Institutul pentru Memoria Națională din Polonia), trebuie să devină o prioritate pentru autoritățile statului, în măsura în care aflarea adevărului despre regimul comunist a fost declarată drept una dintre obiectivele de politici publice. În acest context, IICCMER își exprimă deplina disponibilitate de a participa, cu toate resursele umane și materiale pe care le are la dispoziție, la formarea unor astfel de specialiști. Statul român are obligația de a investiga odioasele tratamente aplicate minorilor instituționalizați din toate centrele aflate pe teritoriul României și solicit organelor juridice competente să redeschidă ancheta de urmărire penală în acest dosar, pentru că acolo, conform numeroaselor probe adunate în urma investigațiilor speciale realizate de IICCMER, condițiile de exterminare aplicate au dus la mii de decese în rândul copiilor și la traume ireversibile în rândul supraviețuitorilor. Ce exemplu să dăm generațiilor viitoare dacă ne ascundem rușinos și dezinteresat de trecutul propriei țări, de un trecut în care regimul comunist a ucis și a abuzat zeci de mii de persoane?”, a transmis președintele IICCMER, prof.univ.dr. Florin-Daniel Șandru.
MII DE COPII UCIȘI ÎN ORFELINATUL GROAZEI, ÎNGROPAȚI ÎN CIMITIRUL INOCENȚILOR, LĂSAT ÎN PARAGINĂ
În spatele Bisericii Sf. Dumitru din orașul Siret se află așa-zisul Cimitir al Inocenților, locul unde au fost îngropați de-a lungul timpului toţi copiii care au murit în fostul Spital de Neuropsihiatrie Infantilă Siret sau „Orfelinatul Groazei” cum este cunoscut. Copiii sunt înmormântaţi într-un loc separat de restul oamenilor. Locul este lăsat în paragină de ani de zile. În urmă cu cel puțin patru ani, locul arăta la fel de părăsit, pe mormintele copiilor buruienile treceau și de un metru.
Sunt puse din loc în loc cruci mici de lemn sau de fier ruginit.
Foto: Facebook/OanaSlemco
Copiii îngropați în Cimitirul Inocenților au murit după bătăile, înfometarea, violurile sistematice, mizeria inimaginabilă de care au avut parte în puținii ani, sau mai mulți, în care au supraviețuit în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret.
Foto: Facebook/OanaSlemco
DENUNȚUL DEPUS DE IICCMER LA PARCHETUL GENERAL în 2018 în DOSARUL COPIILOR UCIȘI ÎN ORFELINATUL GROAZEI DIN SIRET
În urmă cu cinci ani, în 2018, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a înaintat un denunţ către Parchetul General cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret. Denunţul face referire la perioada 01.01.1980 – 22.12.1989 în care au murit 340 de minori.
Localizat în partea de nord a României, Spitalul de copii neuropsihici Siret, numit sugestiv în limbajul localnicilor Orfelinatul Groazei, a fost înfiinţat 1956 prin ordin al ministrului Sănătăţii, fiind printre primele unităţi medicale din România comunistă dedicată afecţiunilor neurologice infantile.
PESTE 8.000 DE COPII LA ORFELINATUL GROAZEI DIN SIRET - AU MURIT, OFICIAL, 1.500 - CEI MAI MULȚI AVEAU 1-4 ANI
În perioada 1956 – 2001 au fost internaţi la Siret 8586 copii, dintre aceştia pierzându-şi viaţa nu mai puţin de 1500. Din raţiuni de timp şi resurse umane limitate, ştiind că investigaţia este de mari proporţii, atât pentru IICCMER cât și pentru Parchetul General, s-a ales pentru început perioada anilor `80. Pentru perioada de referinţă pentru care IICCMER a înaintat denunţul, cuprinsă așadar între 01.01.1980 – 22.12.1989, s-au înregistrat 340 decese, cu un maxim în anul 1981 de 81 de copii decedaţi, în timp ce în 1991, în noile condiții create prin implicarea unor organizații filantropice, registrele de stare civilă consemnează doar 2 decese.
Un aspect important este legat de faptul că numărul declarat al deceselor scade considerabil începând cu anii 1983 şi 1984, (numai 12 decese în 1984), ca urmare a transferului masiv de copii către alte unităţi din ţară. Registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983. Investigaţiile IICCMER vor continua pentru a putea determina traseul fiecărui copil transferat în acea perioadă.
Majoritatea deceselor aveau loc în lunile de iarnă, cauzele acestora (vezi detalii în dosarul de presă anexat) fiind, într-o proporţie covârşitoare, afecţiunile pulmonare, urmate de epilepsii, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, gastrointestinale etc. Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (mai mult de jumătate), urmate de grupele 5-10 ani, 11-18 ani şi peste 18 ani. O analiză asupra locului de proveniență al copiilor decedați demonstrează faptul că o mare parte a acestora proveneau din localități din judeţul Suceava sau judeţe învecinate, dar şi din zone mai îndepărtate precum Bucureşti, Bihor, Timiş, Dâmboviţa, Constanţa etc.
FOARTE MULȚI COPII AU AJUNS ÎN ORFELINATE ALE GROAZEI, CA CEL DIN SIRET, DUPĂ DECRETUL ANTI-AVORT AL LUI CEAUȘESCU, ÎN 1966
Contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste. Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi.
Minorii ce necesitau protecție din partea statului erau împărţiţi în trei categorii: „recuperabili”, „parțial-recuperabili” și „nerecuperabili”. Diferențierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i „recupereze”, total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască. Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial. Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuție, „rebuturile” fiind ascunse și, la limită, evacuate.
În urma analizei actelor de deces și a certificatelor constatatoare de moarte, efectuată de experții IICCMER și de o echipă de specialişti în medicină legală, s-a constatat că, pe de o parte, au existat rate crescute de mortalitate în cazul unor patologii ușor de prevenit sau de diagnosticat precoce şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte care susțin, prin specificul lor, concluziile cu privire la existența unui regim caracterizat prin tratamente neomenoase aplicate minorilor din spital.
Ca urmare a descoperirilor făcute, IICCMER a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, a doua dintr-o serie de sesizări care vizează crime sistemice și sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificaţiile administrative, profesionale şi politice. Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept.
