Dinu Zamfirescu: Era ca și cum ai vinde niște vite. De fapt, omul era coborât la nivelul de vită. Pentru că omul nu reprezenta nimic în ochii regimului, era o unealtă.
Originea lui Zamfirescu nu era deloc pe placul regimului. Nepot al lui Pavel Zamfirescu, aghiotantul lui Carol I și strănepotul lui I.C. Brătianu, Dinu Zamfirescu era socotit dușmanul României lui Ceaușescu. Mai ales că, pe lângă legăturile de sânge, bărbatul mai fusese și membru al PNL. Astfel, a fost trecut pe lista celor urmăriți pas cu pas și persecutați. Erau anii ‘70, când comuniștii l-au arestat de 5 ori sub diverse pretexte. Ultima dată l-au acuzat că furnizează americanilor informații despre prezența trupelor ruse pe teritoriul României.
Dinu Zamfirescu: A început atunci bătaia, stăteam așa în picioare și venea și sărea cu picioarele lui pe picioarele mele. Mă băgau într-o cameră și îmi scârțîiau ușa…scârț scârț. Jumătate de oră te înnebunea chestia asta. Era mai rău decât o bătaie.
După luni bune petrecute în beciurile Securității, Zamfirescu a fost lăsat să plece acasă. Dar pe urmele lui a fost mereu cineva. În următorii ani, bărbatul a depus peste 20 de cereri ca să fie lăsat să plece la Paris, unde era stabilită sora sa. Toate erau respinse. De cealaltă parte, în Franța, prietenul cel mai bun al lui Zamfirescu căuta soluții să-l salveze. Știa că singura modalitate era să-l cumpere. A aflat astfel de existența unui om de afaceri britanic implicat în astfel de tranzații în România.
Alexandru Missirliu, cumnatul lui Dinu Zamfirescu: Știam că există un om care vine în România, se cheamă Iacober, un domn cu geanta i se spunea. Se instala la Athenee Palace, stătea o săptămână și după o săptămână pleca. Se ocupa cu colectarea banilor în occident pe care îi preda unor organisme din România. I-am spus că vreau să-l răscumpăr pe cumnatul meu, mi-a spus, da, ne întâlnim, îmi dați cash și apoi se va rezolva.
Și s-au întâlnit într-o cafenea din Paris. Plicul cu 30.000 de franci a ajuns în timp record la București, și, după nici o săptămână, Zamfirescu a primit telefonul eliberator. Pașaportul și viza de Franța erau gata. Se întîmpla în anul 1975.
Dinu Zamfirescu: Domne, plecați imediat! Am plecat imediat, cu nevasta, cu copilul și o pisică.
Și așa, Dinu Zamfirescu a devenit parte al celui mai bine ascuns secret al Securității. Români, vânduți Occidentului ca marfă de export. 500 de mii de oameni au fost vânduți de securitatea lui Dej și apoi de de cea a lui Ceaușescu. Mai întîi, tranzacțiile s-au făcut în secret, apoi- totul a devenit oficial. Oferte emiteau fie guvernele străine, fie rudele celor rămași în țară. Erau sași, evrei, dar și români. Toți care făceau greșeli de neiertat pentru cele două regimuri. Traficul de carne vie între România și Occident s-a făcut între anii ‘50 şi ‘89. Iar vânzarea nu se făcea doar pentru bani, ci și pentru credite, tehnologie şi chiar animale.
Germina Nagâț, cercetător CNSAS (Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, n.r.): La cererea primului negustor care a pus această problemă, Henry Jacober, contra unei liste scurte de persoane au venit în România niște porci. După aceea niște oi, după aceea niște vite. Pe urmă furaje, apoi aparatură.
De la guvernul german se bănuieşte că statul român ar fi încasat peste un miliard de mărci. Fiecărui om i se stabilea o valoare în funcţie de vârstă și pregătirea profesională. Cetăţenii de etnie germană costau între 1.700 şi 10.000 de mărci.
Germina Nagâț, cercetător CNSAS: Nu se plătesc doar bani, se plătesc prin utilaje, prin linii de producție și unele produse de-a dreptul hilar. Practic tot ce-ți trece prin cap ca și-ar fi putut dori Securitatea sau liderii politici care dirijau Securitatea, se poate obține în schimbul unui lot de persoane. Sunt valize, truse de manichiură, truse de pedichiură, fântână arteziene, stilouri Montblanc.
Israelienii costau între 3.000 şi 10.000 de dolari. Se crede că numai de la guvernul israelian s-au încasat peste 100 de milioane de dolari.
Germina Nagâț, cercetător CNSAS: Era de dorit ca familiile care migrează să plece cu un bagaj cât mai sumar, să lase casele, mașinile, să nu vândă nimic. Iar dacă eventual apucă să facă acest lucru, să-l facă tot către Securitate. Sunt documentate care arată cum oameni au fost extorcați chiar înainte să iasă din țară.
Cercetătorii de la CNSAS spun că valuta încasată în urma vânzării de oameni către occident, se afla în 1989 în conturile ICE Dunărea, firma controlată de Securitate.
Cercetătoare: Din raportul privind activitatea întreprinderii de comenț exterior rezultă o sumă care a circulat prin contuile respective. Aproximativ 4 miliarde este suma despre care vă vorbesc
Este vorba de 4 miliarde de dolari, bani scoși doar din vânzarea saşilor, deci o mică parte din averea pe care Securitatea a învârtit-o în anii de glorie. Despre această sumă, cercetătorii CNSAS mai spun că, după evenimentele din decembrie 89, a dispărut.
