Ridicat din pulberea Buzăului, școlit la București (Academia de Teatru și Film) și la Paris, George Banu a părăsit România comunistă în 1973, se arată într-un articol EVZ. După un an pe Sena, preda deja teatru la Sorbona, strălucea la catedră din postura de profesor universitar, era premiat de Academia Franceză, recunoscut drept un eseist de anvergură internațională.
George Banu a părăsit România comunistă în 1973. După un an pe Sena, preda deja teatru la Sorbona, strălucea la catedră din postura de profesor universitar, era premiat de Academia Franceză, recunoscut drept un eseist de anvergură internațională.
Scriitorul Georges Banu - cum îl numesc francezii - intra, în 2013, în rândul „nemuritorilor" , fiind singurul critic de teatru membru al Academiei Române. Dacă ar fi uitat de unde a plecat, George Banu ar fi putut fi considerat un intelectual francez sadea. Dar, spre onoarea lui, „Biță", cum era alintat în țară, a rămas un cărturar român de talie mondială.
George Banu e singurul critic de teatru membru al Academiei Române. Cum se simte printre „nemuritori”? „Poate e un exces de modestie - dintr-o carte oferită de o prietenă am aflat că la ortodocși excesul de modestie e un păcat -, dar aș spune că mă bucur să reprezint teatrul, artă în general academic desconsiderată. Pe aceeași linie, m-am bucurat când am primit Marele Premiu al Academiei Franceze. Sigur că mie mi se înmâna, doar mă aflam acolo, sub cupola celebră, și am avut mândria de a-mi spune că teatrului i se acorda astfel o onoare care de obicei îi era interzisă”.
Mai multe pe EVZ
