Sfântul Atanasie
Sfântul Atanasie era din Alexandria, Egipt, şi a trăit în timpul succedării la conducerea Imperiului Roman a mai multor împăraţi, de la Constantin cel Mare (306-337) până la Valens (364-378).
A primit o educaţie solidă şi a fost făcut cleric de patriarhul Alexandru, căruia i-a urmat la păstorirea bisericii din Alexandria.
A fost ales ierarh, dar din cauza permanentei lupte cu ereticii arieni printre care se aflau şi membrii ai clerului, Sfântul Atanasie a fost exilat de cinci ori din cetate.
În acea mare furtună şi tulburare stârnită de erezia ariană (erezie antitrinitară care susţinea că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl, iar între cele două persoane ale Sfintei Treimi ar fi existat diferenţa dintre "născut" şi "creat", de unde rezulta inferioritatea Fiului), patriarhi în centrele bisericeşti care mărturiseau dreapta credinţă erau: Maxim al Ierusalimului (333-350), Alexandru al Constantinopolului (327-337) şi Atanasie al Alexandriei (328-373), care deşi în surghiun, nu lăsa cârma bisericii, cu cuvântul şi cu scrisul îndreptând dreapta credinţă.
Sfântul Atanasie a trecut la ceruri după 46 de ani de episcopat şi după osteneli lungi şi multe nevoinţe pentru dreapta credinţă. În cele din urmă, după mai multe izgoniri, a avut un scurt timp de linişte şi pace în scaunul episcopal, apoi s-a dus către părinţii săi, către patriarhi, către prooroci, către apostoli, către mucenici şi către mărturisitori; căci s-a nevoit ca ei pe pământ.
Despre Sfântul Atanasie se spune că atunci când era mic şi se juca pe malul mării, făcea ceea ce văzuse în biserică, căci copiii, alegându-l episcop, aduceau la el pe alţi copii elini, care erau încă nebotezaţi. Atunci el îi boteza cu apă din mare, spunând cuvintele de la Taina Sfântului Botez, la care mai adăuga şi ceva învăţătură, pe cât putea înţelegerea copilărească.
Despre acest fapt a aflat patriarhul Alexandriei, care i-a chemat la el pe toţi aceşti copii cu "episcopul" lor şi i-a întrebat ce făceau în jocurile lor la malul mării. Iar ei au spus cum l-au pus episcop pe Atanasie şi cum el i-a botezat pe copiii elini.
Patriarhul, cercetându-i cu de amănuntul s-a încredinţat că se săvârşiseră toate, potrivit cu normele Bisericii. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun botezul copiilor şi l-a întărit prin ungerea cu sfântul mir.
* Sfântul Chiril a fost succesorul patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei.
S-a confruntat, în calitate de ierarh, cu susţinătorii ereziei nestoriene, care a fost răspândită în toată lumea creştină de patriarhul Constantinopolului, Nestorie. Acesta susţinea că Hristos este "numai om, nu-i Dumnezeu", iar pe Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Născătoare de Dumnezeu, ci "Născătoare de Hristos".
În urma acestor controverse, împăratul Teodosie al II-lea a convocat la Efes cel de-al III-lea Sinod ecumenic (431), care după lungi dezbateri a sfârşit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său şi a-l trimite în exil.
