La 2 februarie, la 40 de zile de la mântuitoarea Întrupare (Naşterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria), Ortodoxia prăznuieşte Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea religioasă cinsteşte ziua ducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim.
Tot în această zi, spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului. Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic.
Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Al Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine.
Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 aprilie, cu grăsime de urs. De asemenea, pentru a fi puternici și căliți în viață, copiii firavi erau botezați cu numele de Ursu.
SĂRBĂTOARE 2 FEBRUARIE: TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (STRETENIA)
Bolnavii de "sperietoare" erau tratați în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs iar, în satele pe unde se întâmplă să treacă țiganii ursari, se obișnuia că bărbații să fie "călcați terapeutic" de către ursii dresați.
Schimbarea anotimpurilor era pusă pe seama apariției sau dispariției ursului, pe 2 aprilie, credința întâlnită nu numai la bucovineni ci și în întreg spațiul carpatic, în nordul Europei și chiar în unele zone din America.
Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbră, se sperie și se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbră și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.
SĂRBĂTOARE 2 FEBRUARIE: TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (STRETENIA)
De ziua ursului, în funcție de starea vremii, bătrânii făceau prognozarea timpului optim al culturilor de peste an, stabilind acum un adevărat "grafic" al semănăturilor de primăvară.
Ziua era considerată, pe alocuri, că fiind și începutul anului nou pomi-viticol. Prin livezi se purtau adevărate dialoguri între pomicultori și pomi, iar pomii fructiferi fără rod în anul ce a trecut erau amenințați cu securea. Se credea că în felul acesta, pomii vor fi determinați să rodească.
Legat de acest moment calendaristic, se mai credea că Stretenia, sub înfățișarea unei divinități meteorologice feminine, trecea peste ape. Dacă acestea nu erau înghețate, Stretenia făcea un pod de gheață peste ele.