SĂRBĂTOARE 22 iunie. Sfântul Grigorie (Gheorghe) s-a născut în anul 1765, la București. În jurul anului 1790, a plecat spre Mănăstirea Neamț, unde a fost tuns în monahism chiar de Sfântul Paisie Velicicovski, sub numele de Grigorie. În scurt timp, a fost hirotonit ierodiacon.
În anul 1820, ierodiaconul Grigorie s-a așezat, pentru o vreme, în Mănăstirea Antim, din București, iar mai apoi, în Mănăstirea Căldărușani. La Căldărușani, obștea monahală fusese reorganizată și întărită duhovnicește de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, între anii 1794-1806.
În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop, fiind așezat în scaunul mitropolitan de la București (1823-1834).
Pentru viața și activitatea sa duhovnicească și culturală, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în memoria Bisericii și a neamului românesc drept cel mai de seama întâistătător al scaunului Mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX-lea, pentru aceasta el fiind supranumit "Dascălul".
Sfântul Grigorie a trecut la cele veșnice în data de 22 iunie 1834, fiind înmormântat la Mănăstirea Căldărușani. Canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascalul a fost proclamată în data de 21 mai 2006, în ziua hramului Catedralei Patriarhale din București.
SĂRBĂTOARE 22 iunie. Astăzi, cinstitele moaște ale Sfântului Grigorie Dascalul se află în Mănăstirea Căldărușani, din județul Ilfov, mănăstire zidită între anii 1637-1638 și înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab.
Tot în această zi se face şi pomenirea Sfântul Sfințit Mucenic Eusebie, care a trăit în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a fost episcop al cetății Samosata, ce aparținea de Patriarhia Antiohiei.
A fost ierarh în timpul în care Biserica era tulburată de erezia lui Arie, deși, la Sinodul I Ecumenic (325), arianismul fusese condamnat. Îmbrăcat în soldat, Sfântul Eusebiu a mers prin cetățile din Siria, Fenicia și Palestina, hirotonind preoți și episcopi ortodocși într-o vreme în care multe din scaunele episcopale erau ocupate de ierarhi arieni.
Sfântul Eusebiu a fost exilat în Tracia, în timpul împăratului Valens (364-378). În anul 379, după moartea lui Valens, s-a întors în Samosata unde a fost lovit, pe stradă, de o femeie eretică, această lovitură avea să-i fie fatală.
Sursa: Agerpres
