SĂRBĂTOARE 20 APRILIE. Sfântul Teotim a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, în vremea marilor Părinți ai Bisericii, devenind episcop prin anul 390. Sub păstoria Sfântului Ierarh Teotim, mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea, renumite prin asceză și isihie (liniște), au trăit o epocă de aur, devenind cunoscute în secolele V și VI în întreg Imperiul bizantin.
A desfășurat o înfloritoare activitate misionară, atât în rândul păstoriților săi daco-romani, cât și printre barbari. Sfântului Teotim l-a rugat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, să-i trimită misionari pentru încreștinarea sciților nomazi de la Istru (Dunăre). Se presupune că rugămintea i-a fost ascultată și că lucrarea de încreștinare a dat roade, căci istoricul Ieronim scria că "hunii învață Psaltirea, iar frigurile Sciției se încălzesc la căldura credinței".
În anul 400, Sfântul Teotim a luat parte la un Sinod local în Constantinopol, iar în anul 403 s-a aflat din nou acolo pentru a lua apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarh al Constantinopolului, împotriva acuzațiilor care i se aduceau.
SĂRBĂTOARE 20 APRILIE. De la Sfântul Teotim au rămas câteva gânduri ce privesc liniștea sufletească a omului: "În mintea tulburată și plină de griji nu se află niciun gând frumos și nu se revarsă peste ea harul lui Dumnezeu. A ajunge la desăvârșirea sufletului înseamnă a-l elibera de griji, căci datorită grijilor se nimicește. Este, într-adevăr, lucru neevlavios, să porți grijă toată viața numai de cele trupești și să nu te îngrijești deloc de cele viitoare".
La sfârșitul primului deceniu al secolului al V-lea, Sfântul Ierarh Teotim s-a mutat la cele veșnice. Pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința sa dreaptă cu care a mărturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, fiind pomenit la 20 aprilie.
Sursa: Agerpres
