Nu mai este de mirare dacă în cimitirele de prin orașele Europei vom găsi pietre funerare pe care vom citi nume și prenume în limba română.
Așa cum i s-a întâmplat Teodorei Colta, româncă originară din Târgu-Jiu, dar care de mai bine de 10 ani trăiește în Italia, la Rivoli, lângă Torino: „Soțul meu, italian, are o soră înmormântată în acel cimitir. Mergând odată pe alee am descoperit mormântul acestui tânăr român. Era un mormânt neîngrijit și mi-a atras atenția: „Mușat Costică, decedat în 2012”, am citit pe piatra sa funerară și am simțit atunci un sentiment profund de compasiune. Impresionată, din acel moment am hotărât să mergem mereu la el și să îi curățăm mormântul, îi ducem întotdeauna flori și îi aprindem lumânări. Am încercat prin intermediul internetului să găsesc pe cineva din familie și am descoperit o persoană care îl cunoaște dar mi-a spus că nu are pe nimeni în țară și nici aici, în Italia. Atunci am decis, am făcut o promisiune, că voi avea eu grijă de mormântul acestui băiat și că atunci când va împlini 7 ani de când a murit, îi voi face toată rânduiala ortodoxă. Sunt foarte emoționată de această situație, acolo odihnește un suflet de român al nimănui, acum, că am dat de el, nu-l pot abandona și eu!”
