Cele două cercetătoare au descoperit una din cele mai precise unelte în tehnologia genetică: foarfecele moleculare. Astfel, cercetătorii pot schimba ADN-ul animalelor, plantelor şi microorganismelor. Premiul a fost acordat pentru „rescrierea codului vieții”, a spus secreterul general al Academiei din Suedia.
Emmanuelle Charpentier lucrează la Institutul Max Planck din Berlin, iar Jennifer Doudna este de la Universitatea Berkeley din California.
Anul trecut, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat cercetătorilor John B. Goodenough, M. Stanley Whittingham şi Akira Yoshino pentru „dezvoltarea bateriilor litiu-ion”, potrivit Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia.
În 2020, fiecare premiu Nobel va fi însoţit de un cec în valoare de 10 milioane de coroane suedeze (1,1 milioane de dolari), în creştere faţă de suma de 9 milioane de coroane suedeze primită de laureaţii din anii precedenţi. În acest an, ceremonia de înmânare a premiilor Nobel nu va avea loc din cauza pandemiei. Câștigătorii îşi vor primi diploma şi medalia acasă.
Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.
Joi, 8 octombrie, va fi anunțat Premiul Nobel pentru Literatură, scriitorul Mircea Cărtărescu fiind printre cei cinci candidați favoriți, iar Nobelul pentru Pace va fi decernat o zi mai târziu, pe 9 octombrie, potrivit www.nobelprizemedicine.org.
„Sezonul” Nobel a început luni, 5 octombrie. Doi cercetători americani, Harvey J. Alter and şi Charles M. Rice şi unul originar din Marea Britanie, Michael Houghton, au fost desemnaţi câştigătorii Premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, în 2020, pentru activitatea lor în identificarea virusului Hepatitei C, a anunţat, luni, la Stockholm, preşedintele Comitetului Nobel, Thomas Perlmann. Premiul Nobel pentru Fizică 2020 a fost câștigat de trei cercetători pentru studii privind găurile negre. Este vorba de britanicul Roger Penrose, germanul Reinhard Genzel și americanca Andrea Ghez.
***
Primul premiu Nobel pentru Chimie a fost acordat, în 1901, olandezului Jacobus H. van`t Hoff pentru descoperirile privind legile dinamicii chimice şi a presiunii osmotice în soluţii.
Cel mai tânăr laureat al Nobelului pentru Chimie este Frédéric Joliot, care avea 35 de ani când a primit Nobelul pentru chimie, în 1935, împreună cu soţia sa, Irène Joliot-Curie.
Până anul trecut, cel mai în vârstă laureat în istoria Premiului Nobel pentru Chimie era considerat John B. Fenn, care a primit premiul la 85 de ani, în 2002. Astăzi, la acordarea premiului pentru Chimie, seniorul a devenit John B. Goodenough, care avea 97 de ani când a devenit laureat, în 2019.
Biochimistul britanic Frederick Sanger este singurul care a fost recompensat de două ori cu acest premiu pentru două dintre cele mai importante descoperiri din domeniul biologiei moleculare, în 1958 şi în 1980, drept urmare sunt 183 de persoane care au primit Nobelul pentru Chimie din care cinci sunt femei, potrivit Agerpres.
Dintre toţi laureaţii premiului Nobel pentru chimie, doar patru femei au primit această distincţie: 1911 - Marie Curie (care a primit premiul Nobel şi în 1903, pentru fizică); 1935 - Irène Joliot-Curie (fiica lui Marie Curie, soţia lui Frédéric Joliot); 1964 - Dorothy Crowfoot Hodgkin; 2009 - Ada Yonath.
O adevărată familie Nobel este familia Curie. Soţii Marie şi Pierre Curie au primit în 1903 premiul pentru fizică. Marie Curie a primit un al doilea premiu, pentru chimie, în 1911. Irène Joliot-Curie, fiica soţilor Marie şi Pierre Curie, a primit în 1935 premiul pentru chimie, alături de soţul Frédéric Joliot.
Nu a fost singura familie care au avut succes la Nobel. Familiei Curie li se alătură familiile formate din Hans von Euler-Chelpin (tată) - chimie, 1929, şi Ulf von Euler (fiu) - medicină, 1970, sau din Arthur Kornberg (tată) - medicină, 1959, şi Roger D. Kornberg (fiu) - chimie, 2006.
Până în prezent, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat de 111 ori, nefiind acordat în următorii ani: 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 şi 1942.
Laureaţii Premiului Nobel pentru Chimie în secolul al XXI-lea
Printre laureaţii Premiului Nobel pentru Chimie în secolul XXI s-au numărat: Yves Chauvin, Robert Grubbs şi Richard Schrock (2005, pentru lucrări care deschid calea fabricării unor noi medicamente şi materiale plastice); Gerhard Ertl (2007, pentru lucrările sale privind procesele chimice pe suprafeţe solide); Daniel Shechtman (2011, pentru descoperirea remarcabilului mozaic de atomi ce formează cvasicristalele - sau cristalele cvasiperiodice); Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warsherosl (2013, pentru dezvoltarea unor modele pentru sistemele chimice complexe); Jean-Pierre Sauvage, Sir J. Fraser Stoddart şi Bernard L. Feringa (2016, pentru conceperea şi sinteza de maşini moleculare); Frances H. Arnold, George P. Smith şi Gregory P. Winter (2018, pentru o revoluţie bazată pe evoluţie), potrivit Agerpres.
Laureaţii Premiului Nobel pentru Chimie în secolul al XX-lea
Printre laureații secolului trecut ai prestigiosului premiu acordat pentru Chimie au fost Adolf von Baeyer (1905, pentru cercetările aduse chimiei organice şi industriei chimice); Richard Willstatter (1915, pentru cercetări asupra materiilor colorate din regnul vegetal - în special clorofila); Fritz Pregl (1923, pentru elaborarea metodei de microanaliză chimică cantitativă a compuşilor organici); Richard Kuhn (1938, pentru cercetări asupra carotinoidelor şi vitaminelor); Linus Pauling (1954, pentru cercetările privind natura legăturilor chimice şi aplicarea în elucidarea structurii substanţelor complexe); Lars Onsager (1968, pentru descoperirea relaţiilor reciproce, fundamentul proceselor ireversibile ale termodinamicii); Peter Mitchell (1978, pentru contribuţii la explicarea transferului energiei biologice).
Doi laureaţi ai premiului Nobel pentru Chimie au fost forţaţi de autorităţi să returneze distincţia. Adolf Hitler le-a interzis laureaţilor germani Richard Kuhn (chimie, 1938) şi Adolf Butenandt (chimie, 1939) să primească premiul. În aceeaşi situaţie s-a aflat Gerhard Domagk, premiat pentru Medicină, în 1939. Toţi şi-au primit ulterior medaliile şi diplomele, însă nu şi suma acordată pentru câștigarea distincției.
