"Eu şi soţul meu stăteam cândva şi beam cafea într-o cafenea.
El era tânăr şi frumos şi îl iubeam.
Eu purtam o haina veche care îmi distrugea viaţa. Mă simţeam defectă în ea - o uram. Nu era caldă. Mă făcea să fiu urâtă.
Cafeneaua era ieftină, cafeaua nu avea niciun gust.
Visam că într-o zi să bem o cafea bună, într-un restaurant exclusivist, că eu să arăt stilată şi frumoasă. Ochii soţului meu străluceau când se uita la mine. Mă iubea şi nu ştia ce se întâmplă în mintea mea şi că mă simţeam aşa prost.
....A murit tânăr iar eu am rămas. Singură.
Apoi, în anii care au urmat, am stat în sute de cafenele. Am băut sute de cafele bune şi am avut multe haine scumpe.
Dar el nu era acolo.
Îmi amintesc des acesl moment şi îmi dau seama că atunci aveam totul. Dar nu mi-am dat seama."
Extras din cartea Elenei Rog, "On fireflies and humidors"
Sursa: girly.ro
