Când era copil, contraamiralul în rezervă Zamfir Petre (91 de ani) visa să devină aviator, însă destinul nu l-a purtat pe aripi de vânt, ci l-a lăsat dus de val. Aşa a ajuns să termine în 1948 cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Marină din Constanţa, pe care le-a început odată cu cel de-Al Doilea Război Mondial.
România intrase în război cu un singur submarin: „Delfinul“. Pe acest submarin, tânărul marinar Zamfir Petre avea să trăiască cele mai terifiante experienţe pe perioada războiului, din funcţia de ajutor al ofiţerului de navigaţie. Submarinul a fost construit în Italia, odată cu nava-bază „Constanţa“.
„Nava-bază era un fel de hotel, pentru că pe submarine se dormea doar în timpul misiunii. La navă aveam popotă, bucătărie, cabine. De la cabină sunam şi ceream ţuică, vin, prăjituri, orice voiam noi. Şi dădeam un bon. Pe noi, ăştia mai tineri, comandorul Victor Voinescu nu prea ne lăsa să ieşim în oraş şi ne ţinea la bord. Zicea că nouă ne arde de femei. Dar nu ne plictiseam. Jucam poker şi atâtea altele“, povesteşte acum Zamfir Petre.
