Născut la 7 noiembrie 1928 la Havana, ”Tito” a debutat pe scenă alături de doi unchi trompetişti. Muzician supradotat, el a devenit cunoscut în Cuba în anii 1940, iar apoi a dobândit un renume internaţional, având peste 200 de albume la activ ca interpret sau solist, în care se fac simţite influenţe multiple, .
”Când am făcut jazz, compatrioţii mei spuneau că nu mai sunt cubanez, ci jazzman. Astăzi mi se spune că sunt salsero... Eu prefer termenul de muzică afro-cubaneză celui de salsa, care mi se pare impropriu şi care a fost inventat de americani (...) Eu îmi spun muzician. Încerc să integrez în muzica mea influenţe europene şi africane. Muzica mea este pluralistă”, a spus el.
Ernesto ”Tito” Pentes a părăsit ţara sa natală la începutul anilor 1950 pentru un turneu de un an în Europa, în Orientul Mijlociu şi în Liban. Când organizatorul turneului i-a lăsat pe muzicieni fără bani şi fără orizont, el s-a instalat în Franţa.
La Paris, ”Tito” şi-a făcut rapid un nume cu ritmurile sale alerte.
În anii 1970, el i-a acompaniat pe Sylvie Vartan, Michel Delpech, Claude François, Nino Ferrer, Eddy Mitchell sau Joe Dassin.
El a fost de asemenea şef de orchestră şi a înfiinţat o trupă pentru muzicianul camerunez Manu Dibango.
În 1995, ”Tito” şi-a creat propria sa Big Band, compusă din 20 de muzicieni veniţi în special din Cuba, Venezuela şi Columbia.
Pe ultimul său album, intitulat "Gracias" (2012), el i-a avut ca invitaţi pe Manu Dibango şi Ibrahim Maalouf.
”Tito” şi trupa sa au cântat pentru ultima oară în iulie 2015 la festivalul Tempo Latino de la Vic-Fezensac, în sud-vestul Franţei, a subliniat managerul său. "Cel mai parizian dintre cubanezi a plecat să se alăture altor salsero pentru o descarga (sesiune de improvizaţie - n.r.) eternă", a mai spus acesta