”În Sfânta Scriptură, „bogăţia şi sărăcia nu sunt un scop în sine, ci ele pot fi prilej de apropiere sau de îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni”, a spus Patriarhul Daniel în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală.
Patriarhul a atras atenţia că atitudinea spirituală a bogatului din textul evanghelic citit, faţă de un dar material neaşteptat primit din mărinimia lui Dumnezeu, devine o atitudine pătimaşă din cauza lăcomiei pentru bunurile materiale.
„El nici nu mulţumeşte lui Dumnezeu, nici nu miluieşte pe săraci, ci se gândeşte doar la sine, se asigură material, dar se însingurează spiritual”.
„Sufletul bogatului nemulţumitor sau nerecunoscător şi nemilostiv a devenit întru totul trupesc, el nu mai este suflet duhovnicesc. Singura preocupare a sufletului este aceea de a se supune trupului lacom de a mânca, de a bea şi de a se veseli, în totală uitare de Dumnezeu şi de semeni”, a explicat Părintele Patriarh.
Îmbogăţirea spirituală în Dumnezeu
Patriarhul României a prezentat şi o altă formă de îmbogăţire, decât cea cu averi materiale trecătoare, care îi permite omului să se apropie de Dumnezeu şi anume, „îmbogăţirea sufletului cu daruri spirituale ale Duhului Sfânt, cultivate ca virtuţi sau rodiri ale sufletului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia”.
„Aceste bogăţii sau comori spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi. Ele sunt lumina sufletelor sfinţilor în viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor”, potrivit Preafericirii Sale.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că pe de o parte „sunt o mulţime de oameni bogaţi material, dar extrem de săraci din punct de vedere spiritual”.
Pe de altă parte, „sunt oameni săraci material, dar foarte bogaţi din punct de vedere spiritual. Au multă lumină adunată prin multă rugăciune, smerenie, participarea la sfintele slujbe, împărtăşirea cu sfintele taine şi prin cuvântul bun şi fapta bună”.
