Aproximativ 150.000 de credincioși au participat la Iași, la întâlnirea cu Papa.

Papa Francisc s-a adresat mulțimii în limba română: ”Bună seara!”. Sfântul Părinte a recitat și din Mihai Eminescu, în cuvântarea sa de la Iași.

"Aici, lângă voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjuraţi de cei mici şi cei mari, este uşor văzându-vă şi auzindu-vă, să te simţi acasă. Papa se simte acasă între voi. Vă mulţumesc pentru călduroasa primire şi pentru mărturiile pe care mi le-aţi dăruit. Monseniorul Petru, ca un bun şi un mându tată de familie, prezentându-vă, v-a îmbrăţisat pe toţi cu cuvintele sale şi ai confirmat-o şi tu, Eduard, când ne spuneai că această întâlnire nu vrea să fie doar pentru tineri, adulţi sau alţii, ci aţi dorit ca în această seară să fie împreună cu noi părinţii şi bunicii noştri", a declarat Papa.

În timpul discursului său, Suveranul Pontif a făcut apel la pace și dragoste și a recitat chiar versuri scrise de poetul Mihai Eminescu.

„Tinerii înfloresc când se simt iubiți. Toți înflorim când ne simțim iubiți pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viața celorlalți. Așa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru național care dorea dulcii sale Românii ”fii săi trăiască numai în frăție, ca a nopții stele””.

Suveranul Pontif a amintit că sâmbătă este 1 Iunie, Ziua Copilului, și a îndemnat oamenii să se roage pentru cei mici.

"Astăzi, pe aceste meleaguri, este Ziua Copilului. Să-i salutăm cu aplauze puternice. Aș vrea ca primul pe care-l facem să fie acela de a ne ruga pentru ei, să-i cerem Precuratei să-i protejeze cu mantia Sa. Iisus i-a pus în mijlocul apostolilor săi și noi vrem să-i așezăm în mijlocul nostru și să ne reafirmăm ca cei care l-au iubit pe Dumnezeu făgăduind dreptul la viitor. Mă bucur să știu că în această Piață se află chipul familiei lui Dumnezeu, care-i îmbrățișează pe tineri, pe soți, persoanele consacrate, pe bătrânii români din diferitele regiuni și din diferitele tradiții, precum și pe cei veniți din Moldova de dincolo de Prut, pe credincioșii ciangăi și pe cei polonezi și ruși. Duhul Sfânt ne convoacă pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună și de a ne întâlni, fiecare cu limba sa și cu propria tradiție, dar fericiți cu toții de a ne întâlni ca frați, cu acea bucurie pe care o împărtășeau Elisabeta și Ioan, cu cei 11 fii ai lor, diferiți, sosiți din locuri diferite, dar care astăzi s-au reunit toți așa cum odată în fiecare duminică dimineață luau cu toții drumul spre Biserică", a mai spus Papa Francisc.

Papa a menţionat că, pe măsură ce tinerii cresc, nu trebuie să uite lucrurile frumoase şi preţioase pe care le-au învăţat în familie.

"Este dificil să mergem împreună, nu-i aşa? Este un dar pe care trebuie să-l cerem, o lucrare artizanală pe care suntem chemaţi să o săvârşim şi un dar frumos, totodată, pe care trebuie să-l transmitem. Dar de unde să începem? Aş vrea să fur din nou cuvintele acestor bunici: Elisabeta şi Ioan. Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament şi angajare, muncă şi rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi şi a dat roade. Aşa cum spune profetul Ioel, când tinerii şi bătrânii se întâlnesc, bunicilor nu le mai este teamă să viseze. (...) Pe măsură ce creşti - în toate privinţele: că devii puternic, mare, că îţi faci chiar un nume - să nu uiţi lucrurile frumoase şi preţioase pe care le-ai învăţat în familie. Aceasta este înţelepciunea pe care o dobândeşti cu trecerea anilor: odată ce creşti, să nu uiţi de mama ta şi de bunica ta şi de acea credinţă simplă şi robustă care le caracteriza şi le dădea putere şi perseverenţă pentru a merge mai departe, fără a se descuraja", a spus Papa.

Acesta a adăugat că, în mod sigur, credinţa "nu este cotată la bursă", nu se vinde şi poate părea că "nu foloseşte la nimic".

"Însă credinţa este un dar care menţine vie o certitudine profundă şi frumoasă: apartenenţa noastră în calitate de fii, şi de fii iubiţi de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte cu iubire de Tată. Fiecare viaţă, fiecare dintre noi îi aparţine. Este o apartenenţă ca fii, dar şi ca nepoţi, ca soţi, ca bunici, ca prieteni, ca vecini; o apartenenţă în calitate de fraţi. Cel rău divizează, dispersează, separă şi creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim 'distanţi' de ceilalţi şi de noi înşine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne aminteşte că nu suntem fiinţe anonime, abstracte, fiinţe fără chip, fără istorie, fără identitate. Nu suntem fiinţe goale şi nici superficiale. Există o reţea spirituală foarte puternică care ne uneşte, ne 'conectează', ne susţine şi care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conştiinţa că aparţinem unii altora, că viaţa fiecăruia este ancorată în viaţa celorlalţi", a afirmat Suveranul Pontif, scrie Agerpres.

Suveranul Pontif a adăugat că viaţa începe să se stingă, inima noastră încetează să mai bată şi se usucă atunci când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin, căci fără iubire şi fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ.

"Din această capitală istorică şi culturală a Ţării se pleca împreună - în Evul Mediu - ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela. Astăzi aici trăiesc mulţi studenţi din diferite părţi ale lumii. Îmi amintesc de o întâlnire virtuală, pe care am avut-o în martie cu Scholas Occurentes, în care îmi spuneau că acest oraş, anul acesta, este capitala naţională a tineretului. Două elemente foarte bune: un oraş care, din punct de vedere istoric, ştie să se deschidă şi să înceapă noi procese; un oraş care ştie să găzduiască tineri proveniţi din diferite părţi ale lumii, aşa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potenţialul pe care îl aveţi şi de marea misiune pe care o puteţi desfăşura: să deschideţi drumuri pentru a merge împreună şi pentru a duce mai departe acel vis care este profeţia: fără iubire şi fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe pământ. De aici, astăzi, pot să mai pornească alte noi drumuri de viitor spre Europa şi spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o nouă imaginaţie a legăturilor care ne unesc", a mai spus Papa Francisc.

Discursul integral al Papei:

"Aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjurați de cei mici și de cei mari. Este ușor, văzându-vă și auzindu-vă, să te simți acasă. Papa se simte acasă între voi. Vă mulțumesc pentru călduroasa voastră primire și pentru mărturiile pe care mi le-ați dăruit. Mons. Petru, ca un bun și mândru tată de familie, prezentându-vă, v-a îmbrățișat pe toți cu cuvintele sale, și ai confirmat-o tu, Eduard, când ne spuneai că această întâlnire nu vrea să fie doar pentru tineri, sau doar pentru adulți, sau pentru alții, dar ați dorit ca „în această seară să fie împreună cu noi părinții noștri și bunicii noștri”.

Astăzi, pe aceste meleaguri, este ziua copilului. Să-i salutăm cu aplauze puternice! Aș vrea ca primul lucru pe care-l facem să fie acela de a ne ruga pentru ei: să-i cerem Preacuratei să-i protejeze cu mantia sa. Isus i-a pus în mijlocul apostolilor săi; și noi vrem să-i punem în mijloc și să reafirmăm angajarea noastră de a-i iubi cu aceeași iubire cu care i-a iubit Domnul, angajându-ne să le dăruim dreptul la viitor.

Mă bucur să știu că în această piață se află chipul familiei lui Dumnezeu care-i îmbrățișează pe copii, pe tineri, pe soți, pe persoanele consacrate, pe bătrânii români din diferite regiuni și de diferite tradiții, precum și pe cei din Moldova, cei veniți de dincolo de Prut, pe credincioșii ceangăi și cei de limbă poloneză și rusă. Duhul Sfânt ne convoacă pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună, de a ne putea întâlni pentru a merge împreună. Fiecare cu limba sa și cu tradiția proprie, dar toți fericiți de a ne întâlni ca frații. Cu acea bucurie pe care o împărtășeau Elisabeta și Ioan, cu cei unsprezece fii ai lor, toți diferiți, sosiți din locuri diferite, dar care „astăzi s-au reunit toți, așa cum odată, în fiecare duminică dimineața, luau toți drumul spre biserică”. Fericirea părinților de a-i vedea pe toți fiii reuniți. Cu siguranță, astăzi în cer se face sărbătoare, văzând atâția fii care au decis să stea împreună.

Are loc aici experiența unor noi Rusalii, așa cum am ascultat în lectura proclamată. Unde Duhul Sfânt îmbrățișează diferențele dintre noi și ne dăruiește puterea de a deschide drumuri de speranță dând ce-i mai bun din noi; este același drum pe care l-au început Apostolii acum două mii de ani, fiind astăzi rândul nostru să dăm mărturie și să ne decidem să semănăm. Nu putem aștepta s-o facă alții; este rândul nostru.

Este dificil să mergem împreună, nu-i așa? Este un dar pe care trebuie să-l cerem, o lucrare artizanală pe care suntem chemați să o săvârșim și un dar frumos, totodată, pe care trebuie să-l transmitem. Dar de unde să începem?

Aș vrea să fur din nou cuvintele acestor bunici: Elisabeta și Ioan. Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament și angajare, muncă și rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi și a dat roade. Așa cum spune profetul Ioel, când tinerii și bătrânii se întâlnesc, bunicilor nu le mai este teamă să viseze (cf. Il 3,1). Iar visul vostru a fost acesta: „Visăm ca ei să-și poată construi viitorul, fără să uite de unde au plecat. Visăm ca întreg poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale”.

Voi priviți la viitor și deschideți ziua de mâine pentru fiii voștri, pentru nepoții voștri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce ați învățat pe drumul vieții voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu-și uite rădăcinile. Este același vis, aceeași recomandare pe care Sfântul Paul o face lui Timotei: să mențină vie credința primită de la mama sa și de la bunica sa (cf. 2 Tim 10,5-7). Pe măsură ce crești - în toate privințele: că devii puternic, mare, că îți faci chiar un nume – să nu uiți lucrurile frumoase și prețioase pe care le-ai învățat în familie. Aceasta este înțelepciunea pe care o dobândești cu trecerea anilor: odată ce crești, să nu uiți de mama ta și de bunica ta și de acea credință simplă și robustă care le caracteriza și le dădea putere și perseverență pentru a merge mai departe, fără a se descuraja. Suntem invitați acum să mulțumim și să reaprindem generozitatea, curajul și credința autentică, fără interese, „făcută în casă”, care trece neobservată, dar puțin câte puțin înfăptuiește Împărăția lui Dumnezeu.

Cu siguranță, credința „nu este cotată la bursă”, nu se vinde și, cum ne amintea Eduard, poate părea că „nu folosește la nimic”. Însă credința este un dar care menține vie o certitudine profundă și frumoasă: apartenența noastră în calitate de fii, și de fii iubiți de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată. Fiecare viață, fiecare dintre noi îi aparține. Este o apartenență ca fii, dar și ca nepoți, ca soți, ca bunici, ca prieteni, ca vecini; o apartenență în calitate de frați între noi. Cel rău divizează, dispersează, separă și creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim „distanți” de ceilalți și de noi înșine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne amintește că nu suntem ființe anonime, abstracte, ființe fără chip, fără istorie, fără identitate. Nu suntem ființe goale și nici superficiale. Există o rețea spirituală foarte puternică care ne unește, ne „conectează”, ne susține și care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conștiința că aparținem unii altora, că viața fiecăruia este ancorată în viața celorlalți.

„Tinerii înfloresc când se simt iubiți”, spunea Eduard. Toți înflorim când ne simțim iubiți. Pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viața celorlalți. Așa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru național, care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăție ca a nopții stele” (M. EMINESCU, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”). Noi aparținem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești.

Pentru a merge împreună acolo unde ești, să nu uiți de ceea ce ai învățat în familie. Acest lucru mi-a amintit de profeția unui sfânt eremit al acestor ținuturi. Într-o zi, călugărul Galaction Ilie de la Mânăstirea Sihăstria, mergând cu oile la munte, s-a întâlnit cu un eremit sfânt pe carel cunoștea și îl întrebă: „Spune-mi, părinte, când va fi sfârșitul lumii?”. Și venerabilul eremit, suspinând din inima sa, spuse: „Părinte Galaction, știi când va fi sfârșitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin! Adică, atunci când nu va mai fi dragoste și înțelegere creștinească între frați, între rude, între creștini și între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevărat, va fi sfârșitul lumii. Căci fără iubire și fără Dumnezeu nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ!”. Viața începe să se stingă și să putrezească, inima noastră încetează să mai bată și se usucă, bătrânii nu vor mai visa și tinerii nu vor mai profetiza când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin … căci fără iubire și fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ.

Eduard ne spunea că el, ca mulți alții din țara sa, încearcă să-și trăiască credința în mijlocul multor provocări. Într-adevăr sunt multe provocări care ne pot descuraja și ne pot face să ne închidem în noi înșine. Nu o putem nega, nu putem să acționăm ca și cum n-ar fi nimic. Dificultățile există și sunt evidente. Dar aceasta nu poate să ne facă să pierdem din vedere că credința ne dăruiește cea mai mare dintre provocări: aceea că, departe de a te închide sau de a te izola, credința face să germineze ce-i mai bun din fiecare. Domnul e primul care ne lansează provocarea și care ne spune că ce-i mai rău vine atunci când „nu mai este cărare de la vecin la vecin”, când vedem mai multe tranșee decât drumuri. Domnul ne dăruiește un cântec mai puternic decât toate sirenele care vor să paralizeze drumul nostru. Și o face în același fel: intonează un cântec mai frumos și mai atrăgător.

Domnul ne dăruiește tuturor o vocație care este o provocare, pentru a ne face să descoperim talanții și capacitățile cu care suntem înzestrați și pe care să le punem în slujba celorlalți. Ne cere să ne folosim de libertatea noastră ca o libertate de alegere, să spunem „da” unui plan de iubire, unui chip, unei priviri. Aceasta este o libertate mult mai mare decât aceea de a putea să consumăm și să cumpărăm lucruri. O vocație care ne pune în mișcare, ne face să distrugem tranșeele și să deschidem drumuri care ne amintesc de acea apartenență în calitate de fii și de frați.

Din această capitală istorică și culturală a Țării se pleca împreună – în Evul Mediu – ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela. Astăzi aici trăiesc mulți studenți din diferite părți ale lumii. Îmi amintesc de o întâlnire virtuală, pe care am avut-o în martie, cu Scholas Occurentes, în care îmi spuneau că acest oraș, anul acesta, este capitala națională a tineretului. Două elemente foarte bune: un oraș care, din punct de vedere istoric, știe să se deschidă și să înceapă noi procese; un oraș care știe să găzduiască tineri proveniți din diferite părți ale lumii, așa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potențialul pe care îl aveți și de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună și pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire și fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe pământ.

De aici, astăzi, pot să mai pornească alte noi drumuri de viitor spre Europa și spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o nouă imaginație a legăturilor care ne unesc. Însă nu este vorba de a crea mari programe și proiecte, dar de a lăsa să crească credința. Așa cum vă spuneam la început: credința nu se transmite doar prin cuvinte, dar și cu gesturi, priviri, mângâieri ca acelea ale mamelor noastre, ale bunicilor noastre; cu gustul lucrurilor pe care le-am învățat acasă, într-un mod simplu și genuin. Acolo unde este mult zgomot, să știm să ascultăm; unde este confuzie, să știm să inspirăm armonie; unde totul se îmbracă în ambiguitate, să putem aduce claritate; unde este excluziune, să aducem împărtășire; în mijlocul senzaționalismului, în mijlocul mesajelor și veștilor rapide, să avem grijă de integritatea celorlalți; în mijlocul agresivității, să dăm precedență păcii; în mijlocul falsității, să aducem adevărul; în toate, în toate să privilegiem deschiderea drumurilor ce ne fac să simțim apartenența noastră ca fii și ca frați.

România este „grădina Maicii Domnului”, și în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta, pentru că ea este o Mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. Este o Mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi Mamei. Ei să-i consacrăm viitorul tinerilor, al familiilor și al Bisericii".

Papa Francisc a ajuns la Iași, sâmbătă la ora 16.20, venind de la Șumuleu Ciuc, unde a oficiat Sfânta Liturghie și a îndemnat românii și maghiarii la o conviețuire fraternă. În Capitala Moldovei, Suveranul Pontif a fost întâmpinat 150.000 de oameni. 

Oamnii au strigat momente îndelungate "Vivat Papa".

Papa Francisc a ajuns în fața Palatului Culturii, unde pe scena special amenajată vor avea loc ceremoniile principale ale vizitei. La coborârea din papamobil, Sfântul părinte a fost întâmpinat cu flori de patru copii orfani și a mers până la scenă cu ei de mână, prin mulțimea adunată.

Papa Francisc a binecuvântat la Catedrala „Sfânta Maria, Regină” din Iași peste 800 de copii, bătrâni și bolnavi.

După aceea, Papa s-a plimbat cu papamobilul unde a salutat și binecuvântat oamenii. 

"Vă mulțumesc mult celor care însoțiți bolnavii și vouă, celor bolnavi, că duceți împreună boala. Vă rog frumos să nu uitați să vă rugați și pentru mine”, le-a spus Papa celor prezenţi la catedrală.

Potrivit datelor Comitetului Interministerial pentru Securitate "Vizită Papa Francisc 2019”, la evenimentele publice ale Sanctității Sale de la Iași și pe traseele de deplasare se află aproximativ 150.000 de pelerini.

Județul Iași se află sub o avertizare COD PORTOCALIU de ploi torențiale până duminică

În inima Moldovei, Papa Francisc merge la Catedrala Romano-Catolică, apoi se va plimba prin oraș și va susține un discurs pe scena amplasată în fața Palatului Culturii.

Programul oficial al Papei Francisc include o întâlnire mariană cu tinerii și familiile, cărora le adresează cel de-al șaselea discurs al vizitei. În cursul serii, papa se întoarce cu avionul la București.

GALERIE FOTO: Vizită istorică a Papei Francisc în Capitala Moldovei!

În timpul slujbei programate la Iasi, o familie numeroasă va sta în dreapta Suveranului Pontif. Vorbim despre 30 de persoane ce reprezintă 4 generații și care vor avea ocazia să discute cu Papa.

Familia Bălan, de la mezinul de 2 ani și 8 luni până la cel mai vârstnic membru, de 79 de ani, va avea privilegiul de a-i împărtași Papei câteva dintre greutățile și bucuriile vieții ei. Dintre cei 11 copii ai familiei de catolici, doi băieți au devenit preoți, iar două dintre fete s-au călugărit.

”Bucuria că vine și ne întâlnim cu toții. Și pe el ne bucurăm să-l vedem mai din aproape și ne bucurăm că ne adună copii acasă că putem să ne întâlnim cu dânșii”, spune Elisabeta Bălan, mama celor 11 copii. 

Papa Francisc a fost așteptat cu emoție la Iași, unde trăiește cea mai mare comunitate de catolici români. Niciun credincios nu a sperat vreodată că un suveran pontif ar putea ajunge până în inima Moldovei.

Filmul complet al primei zile din vizita Papei Francisc în România

Suveranul Pontif a ajuns la Iași mai devreme de cât era programat. Momentul în care Papa Francisc a plecat de la Aeroport spre centrul orașului Iași:

Vizită istorică a Papei Francisc, în Capitala Moldovei!

Papa Francisc va ajunge la Iași sâmbătă în jurul orei 17, iar prima vizită o va face la bolnavii și bătrânii de la căminul Catedralei Catolice Sfânta Regina Maria.

De la ora 18, va merge cu papamobilul de la catedrală până pe esplanada Palatului Culturii, iar pe traseu va binecuvânta credincioșii veniți din toate colțurile țării.

Scena pe care va urca Papa va fi împodobită cu flori albe - cale, trandafiri și hortensii. Pelerinii vor avea acces prin trei puncte diferite. Peste 500 de autocare și microbuze vor fi parcate în vecinătatea Palatului Culturii, iar alte peste 6.000 de mașini, venite din afara județului, vor trebui să rămână spre periferia orașului. Aproape 100 de mii de oameni și-au rezervat bilete de acces în zonă, pentru a-l vedea și auzi pe Suvernaul Pontif. Organizatorii le vor pune la dispoziție 90 de mii de sticle cu apă și, pentru că sunt anunțate ploi, primăria a pregătit 30 de mii de pelerine.