Alegătorul suveranist este unul care gândește, și mai și militează din când în când, contra dictaturii Uniunii Europene, contra felului în care, de la nivelul Strasbourg-ului și Bruxelles-ului sunt batjocorite statele, națiunile și popoarele din componența UE. De acolo se emit decizii în mod samavolnic, care decizii avantajează întotdeauna niște interese obscure de tip multinațional. Alegătorul suveranist, pe de altă parte, este cel care militează pentru pace și s-a văzut acest lucru din poziționarea suveraniștilor români veritabili în ceea ce privește războiul din Ucraina, respectiv carnagiul din Gaza, epurarea etnică care se petrece acolo.
Deci, de aici rezultă că acest alegător suveranist și-ar dori în mod clar reformarea NATO și a strategiei prin care NATO se prezintă astăzi în lume.
Tot legat de acest lucru, alegătorul suveranit ar dori să se reconfigureze statutul României în relația cu SUA, adică să nu mai fie un statut de vasalitate, să nu mai fim o colonie bună de prăduit, ci să avem un rol de partener, chiar mai mic, chiar minoritar, dar să fim partener. Alegătorul suveranist este limpede împotriva implementării agendei LGBT și, mai presus de asta, alegătorul suveranist este pentru impunere în Constituție a conceptului de familie tradițională, lucru care s-a ratat, din nefericire, la precedentul referendum.
Tot la fel, alegătorul suveranist este cel care militează, public sau în privat, pentru recuperarea resurselor României, de toate felurile, care au fost cedate unor corporații multinaționale, dar și pentru administrarea acestor resurse în interes național. Ați văzut campania, care a durat aproape un an și care a fost dedicată naționalizării Petrom OMV; s-a lăsat fără rezultat, am fost umiliți din nou, de către această Austria a OMV-ului (sau de acest OMV al Austriei) și chiar zilele trecute s-a mai consumat un episod.
Citește continuarea AICI